Călătoria peste râu

Era o seară amarnic de rece .Barba bătrânului era îngheţată de gerul iernii și el tot aștepta să se ivească cineva care să-l treacă râul .Așteptarea însă parea fără sfârșit .Corpul îi devenise amorțit și rigid din cauza vântului rece de nord .Auzi într-un sfârșit ritmul slab și cadențat de copite ce se apropiau în galop pe calea înghețată .

Cu nerăbdare el privea cum călăreții se iveau în zare .Îi lăsă pe primii să treacă fără a face vreun efort de a atrage atenția asupra lui .Un călareț trecu prin fața lui și apoi un altul…În cele din urmă ultimul călăreț se apropie de locul unde bătrânul aștepta înghețat ca o statuie din zăpadă .

Când acesta se apropie , bătrânul privi în ochii călărețului și îi spuse

,,Domnule v-ar deranja dacă ați duce un bătrân pe partea cealaltă a râului ?Nu este nici o trecere care să mă ajute să ajung acolo pe jos ,,.

Reining opri calul și răspunse

,,Sigur .Haide , sus!,,

Văzând că bătrânul era în imposibilitatea de a se urni de la sol din cauza corpului său aproape înghețat ,călărețul descălecă să-i dea o mână de ajutor .Îl luă pe bătrân cu sine nu doar să treacă peste râu ci îl duse pană la destinația  aflată la câțiva km distanță .

În timp ce se apropia de cabana mică dar confortabilă ,curiozitatea călarețului îi dădu ghes să-l  întrebe pe bătrân

"Domnule, am observat că ați lăsat alți câțiva dintre călăreți să treacă prin fața dumneavoastră , fără a face un efort pentru vă asigura că cineva vă va duce dincolo de râu. Apoi am venit eu și tu imediat mi-ați cerut  să vă ajut să no fac . Sunt curios de ce, pe o astfel de noapte de iarna amară , ați riscat să așteptați și să vă puneți speranța în ultimul călăreț? Ce se întâmpla dacă  refuzam  și vă lăsam acolo? "

Bătrânul însuși coborî încet  jos de pe cal, se uită la Rider drept în ochi, și  răspunse:

 "Am fost mereu în mijlocul oamenilo de aici de ceva timp. Cred că știu despre oameni destul de multe. "

Bătrânul a continuat

 "m-am uitat in ochii celorlalți călăreți , și imediat am văzut nu era nici o preocupare pentru situația mea. Așa că ar fi fost inutil  a le cere pentru o plimbare. Dar când m-am uitat în ochii tăi, bunătatea și compasiunea erau evidente. Am știut, atunci și acolo, că spiritul tău blând ar saluta posibilitatea de a-mi da ajutor  în momentul acela când aveam atâta nevoie. "

Aceste comentarii  din inimă au atins profund călărețul.

"Sunt foarte recunoscător pentru ceea ce ați spus," a recunoscut el el bătrânului. "Poate  am fost prea ocupat în afacerile mele și de multe ori  nu reușesc să răspund  la nevoile altora, cu bunătate și compasiune."

Ya Allah, fă-mă printre cei despre care Coranul Sfânt a spus:

 "Cât despre aceia care ,înainte de ei s-au statornicit în Casă și în credință și i-au iubit pe aceia care s-au dus în pribegie la ei ,nu au avut în piepturule lor nici o supărare pentru ceea ce li s-a dat lor ,ci i-au preferat pe ei lor inșiși , chiar dacă ei erau în nevoie .Iar aceia care se feresc de zgârcenia propriilor suflete , aceia sunt cei care izbândesc   ". (Hashr 59:9)

Ameen

Sursa: site-ul qisas