Islam House

Sunday, May 12, 2013

Dovezi din Scripturi care susţin că Mohammed era Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)


● Dovezi din Sfântul Coran



1. Allah Al-'Alaa (Preînaltul) spune:
Mohammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor şi Allah este Atoateştiutor.” [Coran, 33:40]

2. Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a adus veştile bune despre Profetul Mohammed  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Evanghelie. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune: 
„Şi [adu-ţi aminte] când Isus, fiul Mariei, a zis: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine şi vestin un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad!» Şi când el le-a adus semnele limpezi, ei au zis: «Aceasta este vrăjitorie învederată!»” [Coran, 61:6]

● Dovezi din Sunnah (cuvintele, faptele, acţiunile sau aprobările tacite ale Profetului, Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Exemplul meu şi exemplul Profeţilor dinainte de mine este ca cel al unui bărbat care a clădit o casă pe care a construit-o foarte frumoasă şi a terminat-o, în afară de o cărămidă, loc al căreia l-a lăsat gol, fără să pună cărămida şi apoi a chemat oamenii să înconjoare casa. Aceştia au fost impresionaţi şi i-au spus: «Dacă ai pune şi această cărămidă!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Eu sunt această cărămidă şi sunt ultimul dintre Profeţi.»”
 [Bukhari]

● Scripturi precedente

Ata ibn Yasar  a spus:
„L-am întâlnit pe Abdullah ibn Amr ibn Al-'As şi l-am întrebat: «Spune-mi despre descrierea Mesagerului lui Allah (Pacea  şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Torah.» Acela a spus: «Este descris în Torah aproape la fel cum este descris şi în Coran: „Într-adevăr, te-am trimis ca martor (pentru omenire) şi ca pe unul care transmite veştile bune, ca avertizare a altora, şi ca unul care protejează naţiunile. Eşti Robul și Mesagerul Meu și te-am numit «al-mutawakil» (cel demn de încredere). Nu eşti nici neînduplecat, nici nerespectuos şi nici nu ridici vocea. Nu răsplăteşti răul cu rău, ci dimpotrivă ierţi. Nu voi lua sufletul tău până nu vei îndruma naţiunile îndreptând religia pe care au denaturat-o şi până când vor spune: Nu există alt Dumnezeu adevărat în afară de Allah şi voi deschide prin tine ochii orbi, urechile surde şi inimile închise.”» Ata a spus: «Am întâlnit un raibn şi l-am întrebat de această relatare şi nu diferea de cele spuse de Abdullah ibn Amr ibn Al-'As, în afară de o diferenţă neînsemnată în glosarul relatării.»”
[Baiyhaqi]

Abd Al-Ahad Dawud, Reverendul David Ben Jamin Keldani, B.D. un preot Romano-Catolic din cultul Unitarian-Caldeean. S-a născut în 1967 în Urmia a Persiei.  A spus în cartea sa Mohammed în Biblie:
„Am încercat să susţin argumentaţia mea în părţi ale Bibliei ce cu greu permit juxtapunere. Nu aş apela la latină, greacă sau aramaică, pentru că aceasta ar fi fără rost. Pur şi simplu dau fragmentul de mai jos în aceleași cuvinte cu ediţia revizuită, aşa cum a fost publicată în „Societatea Biblică Britanică şi străină” (British and Foreign Bible Society):
Citim (în traducere românească) următoarele cuvinte ale Cărţii Deuteronomului, capitolul 18:18, care spune despre o profeţie a lui Allah pentru Moise, în legătură cu venirea unui Profet în viitor:
 „Eu le voi ridica Prooroc din mijlocul fraţilor lor, cum eşti tu şi voi pune cuvintele Mele în gura Lui şi El le va grăi tot ce-I voi porunci Eu.”
Dacă aceste cuvinte nu se referă la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), atunci este încă neîmplinită (Profeţia). Profetul Isus (Pacea lui Alalh fie asupra sa!) n-a susţinut niciodată că era Profetul la care se referea fragmentul. Chiar şi apostolii săi aveau aceeași părere: așteptau a doua venire a lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) ca să fie împlinită Profeţia. Până acum este indubitabil că prima venire a lui Isus nu a fost ca să împlinească Profeţia (le voi trimite un Profet ca tine, o, Moise), de asemenea, a doua venire cu greu poate împlini cuvintele. Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), aşa cum crede Biserica, se va înfăţişa ca Judecător şi nu ca Legiuitor, dar „cel promis” va trebui să vină cu o lege de foc în mâna lui dreaptă. În determinarea personalităţii Profetului promis, o altă Profeţie a lui Moise (Pacea lui Allah fie asupra sa!)este totodată foarte utilă în punctul unde vorbește despre: „apariţia strălucitoare a luminii Lui Dumnezeu care vine din Faran” în munţii Meccăi. cCuvintele Cărţii Deuteronomului, capitolul 33:2, demonstrează cest lucru:
„Şi a zis el: «Venit-a Domnul din Sinai şi ni S-a descoperit întru slava Sa în Seir; strălucit-a din Munţii Paranului şi a ieşit cu mulţime mare de sfinţi, având la dreapta focul legii.»”
În conformitate cu aceste cuvinte, spune că lumina Domnului ar semăna cu lumina soarelui. Vine din Sinai, răsare din Seir, dar strălucește în slava sa din Paran, unde ar trebui să apară cu zece mii de sfinși, cu o lege de foc în mâna lui dreaptă. Niciunul dintre israeliţi, inclusiv Isus nu au avut nici o legătură cu Paran. Agar împreună cu fiul ei Ismail hălăduia pe pământ Beer Sheba și mai târziu s-a stabilit în pământul Paranului.(Geneza 21:21). Ismael (Pacea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu o egipteancă şi, din primul lor copil, Kidar, s-au ridicat urmaşii lui care erau arabi şi care sunt din acea perioadă şi până astăzi locuitori ai pământului Paranului. Şi dacă Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a cărui origine vine de la Ismail prin Kidar, a apărut ca Profet în pământul Paran şi a intrat iar în Mecca cu zece mii de sfinţi (credincioşi, în timpul cuceririi Meccăi de către el) şi-a dat legea de foc poporului său, atunci Profeţia de mai sus nu se împlineşte literă cu literă?
Cuvintele Profeţiei lui Habacuc, spuse în capitolul Habacuc, 3:3, sunt foarte importante:  „Dumnezeu vine din Teman şi Cel Sfânt vine din muntele Paran…  Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui umple Pământul.” Cuvântul „slavă” este foarte important, întrucât numele Mohammed înseamnă literal „cel slăvit”. Mai mult, arabilor ce locuiau în deşertul Paran le-a fost promis că le va veni o revelaţie:
11.     Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glas, şi satele în care are sălaş Chedar! Locuitorii din Sela să chiuie de veselie; şi din vârfurile munţilor să strige de bucurie!
12.       Să preaslăvească pe Domnul şi lauda Lui s-o vestească în depărtatele ostroave.
13.       Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Îşi aprinde râvna Lui; strigă puternic, un strigăt de război. Împotriva vrăjmaşilor Lui El luptă ca un viteaz!
[Isaia 42:11-13]
Există şi alte două Profeţii ce merită să fie consemnate, în care se face referire la Kidar. Prima este în capitolul următor, al lui Isaia, 60:1-7:
„1.       Ridică-te și luminează, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit! [...]
6.         Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba...
7.         Toate turmele lui Kedar la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vor sluji pe tine şi ca o jertfă ibneplăcută se vor urca pe jertfelnicul Meu, şi templul rugăciunii Mele se va slăvi.”
O altă Profeţie este şi aceasta a lui Isaia, 21:13-17:
„13.     Proorocie despre Arabia. Într-o pădure de stepă petreceţi noaptea, voi, caravane din Dedan!
14.       Aduceţi apă celor însetaţi, voi, locuitori ai ţinutului Tema, întâmpinaţi cu pâine pe cei fugari,
15.       Că ei au fugit dinaintea sabiei, din faţa sabiei scoase din teacă, de arcul întins şi de grozăviile războiului!
16.       Că iată ce mi-a spus Domnul: «Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi toată strălucirea lui Chedar se duce.
17.       Vitejii arcaşi ai fiilor lui Chedar se vor împuţina; că Domnul Dumnezeul lui Israel a grăit.»”
Citiţi aceste profeţii în Isaia, sub lumina Deuteronomului, care vorbeşte de strălucirea lui Dumnezeu din Paran.
Dacă Ismail (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a locuit în pământul Paranului, unde s-a născut Kidar, care este şi strămoşul arabilor, şi dacă fiilor lui Kidar li s-a promis să cunoască revelaţia de la Allah şi dacă turmele lui Kidar trebuia să meargă de bună-voie în Sfântul Jertfelnic ca să preţuiască „Casa Slavei Mele”, unde întunericul acoperea pământul de veacuri şi apoi acest pământ să primească Lumina lui Allah, şi dacă slava lui Kidar trebuia să se piardă şi numărul de arcaşi al bărbaţilor puternici, copiii lui Kidar trebuiau să se piardă într-un an după fuga lor din faţa săbiilor şi a arcurilor întinse, pot toate aceste cuvinte să se refere la altcineva din Paran în afară de Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), era dintre urmașii lui Ismail (Pacea lui Allah fie asupra sa!) prin Kidar, care s-a stabilit în pământul Paranului. Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este primul Profet prin care arabii au primit Revelaţia în perioada în care întunericul acoperea pământul.
Prin el, Lumina Divină a strălucit din Paran şi Mecca, iar acesta este singurul loc unde este slăvită Casa lui Allah şi turmele lui Kidar vin de bună-voie la jertfelnicul lor. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost alungat de poporul său şi a fost obligat să părăsească Mecca. Era însetat când a fugit din calea sabiei şi a arcului întins, şi, într-un an de la fuga lui, urmaşii lui Kidar l-au întâlnit la Badr, locul unde s-a dat prima bătălie între locuitorii din Mecca şi Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu este acceptat ca împlinire a tuturor acestor Profeţii, atunci acestea rămân încă neîmplinite. De asemeni: „Casa Slavei Mele”, despre care se spune în Isaia (60:7), este Casa lui Allah din Mecca şi nu Biserica lui Hristos așa cum cred comentatorii creştini. Mai mult, turmele lui Kidar, după cum se spune în cap. 7, nu au venit niciodată la Biserica lui Hristos şi este atestat  faptul că satele lui Kidar şi locuitorii lor sunt singurii oameni din lume care au rămas neclintiţi faţă de influenţa Bisericii lui Hristos.
De asemeni, referirea la zece mii de sfinţi în Deuteronom (33:2) este foarte importantă. Lumina lui Allah a strălucit din Paran şi a venit cu zece mii de sfinţi. Dacă citiţi întreaga istorie a pământului lui Paran, nu veţi găsi niciun alt fapt în afară de cucerirea Meccăi, în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intrat cu zece mii de companioni din Medina (Allah să fie mulţumit de ei!) şi s-a întors iar la „Casa Slavei Mele”. El dă legea de foc lumii, ceea ce a transformat în cenuşă toate celelalte legi.
Mângâietorul – Spiritul Adevărulu i –  despre care vorbește profetul Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), nu este altul decât Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Nu poate fi caracterizat ca „Sfântul Duh”, aşa cum spune teologia eclisiastică. Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) spune „este spre binele vostru să plec, căci dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi, dar voi pleca să vi-l trimit vouă.
Aceste cuvinte arată clar că Mângâietorul trebuia să vină după plecarea lui Isus (Pacea lui Isus fie asupra sa!) şi nu era împreună cu el când au fost spuse acestea. Şi să punem această întrebare: „nu exista Sfântul Duh, în timpul existenţei lui Isus pe pământ?” Cum poate aşadar Biserica să susţină că Mângâietorul este Sfântul Duh, dacă venirea Mângâietorului avea condiţia plecării lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra lui!), după cum, el însuşi spune? De altfel, modul prin care îl descrie Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), îl face om și nu spirit. Nu trebuie să vorbească de la sine, ci ceea ce aude, asta trebuie să spună . Va trebui să presupunem că Sfântul Duh şi Allah sunt două entităţi diferite şi că Sfântul Duh vorbeşte și de la sine şi spune şi ceea ce aude de la Allah? Cuvintele lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) se referă clar la un Mesager al lui Dumnezeu. Îl numeşte „Spiritul Adevărului” şi astfel şi Coranul spune despre Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):
„ Însă el a venit cu Adevărul şi a adeverit [mesajele] Trimișilor.” [Coran 37:37]

● Dovezi din Noul Testament

Există un număr de texte din Noul Testament care se referă clar la venirea lui Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ioan Botezătorul spune:
„Evreii i-au trimis pe preoţi să afle cine este. Acela a mărturisit:«Nu sunt eu Mesia.» Şi ei l-au întrebat: «Atunci eşti Ilie?» Acela a spus: «Nu, nu sunt.» «Cumva eşti Profetul pe car e îl așteptăm?» Şi acela a răspuns: «Nu.»  Ş ei au spus: «Şi atunci de ce botezi dacă nu eşti nici Mesia, nici Ilie şi nici Profetul?»” (Ioan 1:20-25)
Profetul la care se referă acest capitol nu este Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), ci Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), căci Ioan Botezătorul continua să predice şi să boteze şi să profeţească venirea acelui Profet, în timpul vieţii lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!).

Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!)
Profetul Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a prevăzut venirea altui Profet, al cărui nume era Periklitos sau Paraklitos, sau Parakalon şi care (adică învăţătura lui) ar dura pentru totdeauna,
„Mă voi ruga Tatălui să vă dea alt Mângâietor, care va rămâne cu voi pentru totdeauna.” (Ioan 14:16)
Cuvântul „periklitos” mai înseamnă „cel slăvit” –  „cel demn de laudă ” – „cel lăudat” – „cel ilustru” şi „cel renumit” şi exact asta înseamnă numele de Ahmed.
Este confirmat în Coran că Profetul Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), profeţea despre un Profet pe nume Ahmed, care va veni după acesta. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:
„Şi [adu-ţi aminte] când Isus, fiul Mariei, a zis: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întărind Torah de dinainte de mine şi vestind un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad!» şi când el le-a adus semnele limpezi, ei au zis: «Aceasta este vrăjitorie învederată!»” [Coran 61:6]

● Dovezi logice care susţin că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era Mesagerul lui Allah

1. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era analfabet. Nu ştia să citească şi să scrie. A trăit într-un popor ce, de asemenea, era în mare parte analfabet. Astfel, nimeni nu poate susţine că Nobilul Coran a fost scris de însuşi Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:
 „Şi nu ai citit mai înainte de ea nicio altă carte şi nici nu ai scris-o cu dreapta ta [fiindcă era neştiutor de carte]. Atunci s-ar fi îndoit cei care tăgăduiesc Adevărul.” [Coran 29:48]

2. Arabii au fost chemaţi să aducă ceva asemănător Coranului, dar nu au reuşit! Frumuseţea, construcţia şi sensurile de bază ale Coranului i-au surprins pe arabi. Coranul este minunea eternă a lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Fiecărui Profet dintre Profeţii lui Allah i se dădea o minune (pentru vremea lui) în care credeau oamenii (dintre martorii oculari ai poporului său), iar aceasta ce mi-a fost dată mie, era Revelaţia pe care am primit-o de la Allah (deci Coranul, care este minunea eternă) şi aşa sper să am cei mai mulţi adepţi în Ziua Învierii.”
[Bukhari]
Cu toate că poporul era elocvent şi cunoscător de poezie frumoasă, Allah Al-Ahad (Unicul) i-a chemat să aducă ceva asemănător Coranului, dar nu au reuşit. Apoi i-a chemat să aducă încă un verset care să fie asemănător cu Sfântul Coran, dar nu au reuşit. Allah Al-Hamdi (Călăuzitorul) spune:
„Iar dacă vă îndoiţi de cele pe care le-am pogorât Robului Nostru [Mohammed], aduceţi o Sură asemenea lui şi chemaţi martorii voştri cei afară de Allah, dacă sunteţi sinceri!” [Coran, 2:23]
Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) a chemat întreaga omenire să aducă ceva asemănător Coranului. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:
„Spune: «De s-ar aduna oamenii şi djinnii ca să facă [ceva] ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!” [Coran 17:88]

3. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să predice şi să cheme oamenii la Islam, cu toate că a întâmpinat greutăţi mari şi animozitate din partea poporului său, care plănuia să-l omoare. Totuşi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să predice cu răbdare. Dacă era şarlatan, ar fi încetat să predice, fiindu-i frică pentru viaţa sa.
W. Montgomery Watt spunea:
„Promptitudinea lui de a înfrunta persecuţiile datorită convingerilor sale, înaltul caracter moral al oamenilor care credeau în acesta şi care l-au întâmpinat ca pe un conducător, cât şi importanţa realizărilor lui, toate acestea arată integritatea lui. Să presupună cineva că Mohammed era un şarlatan, provoacă mai multe probleme decât cele pe care le rezolvă. Pe deasupra, niciuna dintre marile persoane ale istoriei nu are aprecieri asemănătoare în Vest, cum are Mohammed.”

4. Fiecare iubeşte podoabele şi frumuseţile vieţii şi este influenţat de ele. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:
„Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite - femeile, copiii, multe grămezi de aur şi argint, caii de rasă aleasă, animalele şi ogoarele. Acestea sunt plăcerea vieţii celei pământeşti, în vreme ce la Allah este buna întoarcere.” [Coran 3:14]
Omul, prin natura lui, este mulţumit când dobândeşte podoabele şi lucrurile frumoase ale acestei lumi. Fiecare foloseşte propria lui metodă pentru a le obţine. Unii recurg la acţiuni ilegale ca să le dobândească, iar alţii la acţiuni legale. Cu siguranţă, toţi cunoaştem că cei din tribul Quraish au încercat să-l convingă pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să înceteze a chema oamenii la Islam. I-au spus că, dacă face aceasta pentru a deveni lider, îl vor face căpetenie peste neamul Quraish, iar dacă o face cu scopul de a se căsători, îl vor căsători cu cele mai frumoase femei. Şi dacă o face cu scopul de a dobândi bogăţie şi bani, îl vor face cel mai bogat bărbat dintre ei. A răspuns la toate aceste ispititoare oferte spunând, cu mare siguranţă, ce vine din Îndrumarea Divină:
„Pe Allah! Dacă (ei) pun Soarele în mâna mea dreaptă şi Luna în mâna mea stângă ca să abandonez, nu aş abandona până când Allah o va face evidentă sau voi muri chemând oamenii la Islam.”
[Ibn Hisham]
Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost şarlatan, ar fi primit această ofertă fără să ezite.

5. Este cunoscut faptul că supuşii şi bogăţia unui regat se supun voinţei regelui şi sunt în serviciul său. Cât despre Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cunoaştem că viaţa lui era o fază tranzitorie. Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!) spunea:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se întindea o rogojină foarte tare, care-i lasa semne pe coaste şi i-am spus: «O, Mesager al lui Allah, lasă-ne să-ţi punem aşternut peste rogojină, ca să te protejeze.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Ce legătură am eu cu această lume? Exemplul meu în această viaţă este ca cel al călătorului ce se odihnea la umbra unui copac şi apoi a lăsat-o ca să îşi continue drumul său»”
 [Sunan Thirmidhi]
An-Nou'man ibn Basir spunea:
„L-am văzut pe Profetul vostru (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) într-o vreme în care nu putea găsi curmale de proastă calitate ca să-şi umple stomacul.”
[Muslim]
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) spunea:
„Familia Profetului şi Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu s-a simţit niciodată sătulă timp de trei zile până la moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).”
[Bukhari]
Cu toate că Peninsula Arabică se afla sub controlul său şi că el era sursa binelui pentru oameni, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de multe ori nu găsea mâncare pentru a-şi acoperi nevoile sale. Soţia lui, Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a cumpărat puţină mâncare de la un evreu, cu înţelegerea că îl va plăti mai târziu şi i-a dar drept garanţie scutul său.”
[Bukhari]
Aceasta nu înseamnă că nu putea să obţină tot ceea ce voia, căci banii şi bogăţiile erau puse în faţa moscheii lui şi nu pleca de acolo până nu le împărţea celor săraci şi nevoiaşi. Printre companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) erau şi câţiva bogaţi, care se grăbeau să-l slujească. Cuvântul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) refuza bogăţiile acestei lumi, cunoscând realitatea acestei vieţi. A spus:
„Pe Allah, această viață (este nesemnificativă în comparație) cu Viața de Apoi, asemeni apei de pe un deget, pe care unul dintre voi îl bagă în ocean și apoi îl scoate, iar apoi îl compară cu toată apa din ocean.”‎‎
 [Muslim]
Ilustrul Bosworth Smith spunea:
„Dacă cineva vreodată a condus cu Drept Divin, acesta a fost Mohammed, pentru că avea toate autorităţile fără ceea ce le susţine. Nu era interesat de luxul pe care i-l dă autoritatea. Simplitatea vieţii lui personale era în concordanţă cu viaţa lui publică.”

6. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu pretindea niciodată pentru el însuşi o poziţie mai înaltă decât cele ale oamenilor şi nu accepta niciodată să se comporte faţă de el în orice fel care ar arăta vreo măreţie spre acesta. Dimpotrivă, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era dezgustat când cineva îi făcea orice fel de complimente. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) spunea:
„Nu există persoană mai plăcută companionilor decât Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi, atunci când îl vedeau, nu se ridicau în faţa lui, ştiind că așa ceva nu-i place.”
 [Tirmidhi]
Washington Irving spunea:
„Succesele lui militare nu-i trezeau nicio urmă de aroganţă sau vanitate, căci lupta ca să protejeze Islamul şi pe musulmani şi nu din motive egoiste. De asemeni, în zenitul slavei sale, Profetul  îşi păstra simplitatea şi umiliţa, îl nemulţumea să intre într-o adunare şi ei să se ridice să-l salute sau să-l salute cu măreţie. Profetul a fondat o ţară mare care este Islamul şi a condus-o cu dreptate şi nu s-a gândit niciodată să facă autoritatea un drept de moştenire pentru familia sa.”

7. Revelaţia unor versete ale Coranului, conform cărora Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se învinovăţete din cauza unor întâmplări :
a. Cuvintele lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul):
„O, Profetule! De ce îţi opreşti tu ceea ce Allah ţi-a îngăduit, căutând Mulţumirea soaţelor tale? Allah, doară, este Al-Ghafur, Ar-Rahin [Iertător şi Îndurător].” [Coran, 66:1]
Acest verset a fost revelat deoarece Profetul (Pace şși binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! ) evita consumul mierii datorită refuzului uneia dintre soţiile lui. Allah l-a mustrat că-şi interzisese sieşi ceva ce Allah i-a permis.
b. Allah cel Preaînalt spune:
„Allah te-a iertat! De ce le-ai dat tu voie, înainte de a-i descoperi pe cei aflaţi întru adevăr şi de a-i cunoaşte pe cei mincinoşi?” [Coran,  9:43]
Allah l-a mustrat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! ) pentru că a acceptat imediat falsele pretexte ale ipocriţilor, care nu au participat împreună cu Profetul la bătălia de la Tabouk. I-a iertat şi a acceptat pretextele lor fără să le verifice.
c. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:
„Tu, [Mohammed,] nu ai niciun amestec în aceasta; fie că El primeşte căinţa lor, fie că îi osândeşte, pentru că ei sunt într-adevăr nelegiuiţi.” [Coran, 3:128]
d. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:
„El s-a încruntat şi s-a întors, ~ Când orbul a venit la el [ca să-l întrebe]. ~ Şi de unde să ştii? Poate că el a voit să se curăţească ~ Sau a venit să fie îndemnat şi i-ar fi fost spre folos îndemnarea!” [Coran, 80:1-4]
Abdullah ibn Umm Maktum, care era orb, a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru un sfat, în timp ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era foarte ocupat cu chemarea unor căpetenii din tribuş Quraish la Islam şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), tăcut, s-a îndepărtat şi nu există nimeni care să fi văzut această scenă în afară de Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic), care l-a mustrat pentru asta.
Lightner spune în cartea sa, Religia Islamului, că:
„Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era şarlatan, aceste versete nu s-ar fi găsit în Coran.”
Mohammed Barnadouk Pikthol,  introducerea la Coranul cel Sfânt,  a spus:
„Odată, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) discuta cu unii dintre cei mai puternici bărbaţi din neamul Quraish, încercând să-i convingă de adevărul Islamului, un orb a venit și i-a pus o întrebare în legătură cu credinţa. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!),  iritat, a tăcut şi s-a îndepărtat. În această Sură, Allah îi spune că valoarea unui om nu poate fi judecată după situaţia lui lumească.”

8. Unul dintre semnele care dovedesc cu certitudine calitatea lui de Profet se află în capitolul 111 al Coranului. În acesta, Allah Al- 'Alaa (Preaînaltul) l-a condamnat pe Abu Lahab (unchiul Profetului, Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la chinurile Iadului. Acest capitol a fost revelat din primele stadii ale Dawah-ei (chemarea la Islam).  Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost şarlatan, nu ar fi enunţat o asemenea judecată, căci, probabil unchiul său mai târziu ar fi acceptat Islamul!
Dr. Garry Miller, în cartea sa Surprinzătorul Coran, spune:
„Acest bărbat, unchiul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Abu Lahab, urâse Islamul în aşa măsură încât obişnuia să-l urmeze pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a-l defăima. Când Abu Lahab îl vedea pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  voribnd cu vreun străin, aştepta până se despărţeau şi apoi mergea la străin şi îl întreba: «Ce ţi-a spus? Este negru? Fără îndoială este alb. A spus dimineaţă? Fără îndoială este noapte.» Spunea exact contrariul a celor ce îl auzea spunând pe Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Totuşi, zece ani mai târziu, înainte de moartea lui Abul Lahab, un mic capitol al Coranului a fost revelat în legătură cu acesta. Declara clar că acesta ar fi mers în Foc (în Iad). Cu alte cuvinte, adevereşte că nu ar fi devenit niciodată musulman şi pentru aceasta ar fi fost condamnat pentru totdeauna. Timp de zece ani, singurul lucru de care avea nevoie Abu Lahab să facă pentru a distruge Islamul era să vină în faţa oamenilor şi să spuna: «Am auzit că i-a fost revelat lui Mohammed că n-am să mă schimb niciodată, că n-am să devin niciodată musulman şi că am să intru în Focul Iadului. Aşadar, acum vreau să devin musulman. Cum vi se pare asta? Ce credeţi acum despre Revelaţia Divină?» Dar nu o făcea niciodată. Şi totuşi, acest fel de comportament ar fi fost aşteptat de cineva, căci întotdeauna încerca să se opună Islamului. De fapt, ca şi cum ar spune Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  unchiului său: «Mă urăşti şi vrei să mă omori? Poftim, spune aceste cuvinte şi eu am terminat. Haide, spune-le.» Dar Abu Lahab nu le-a spus niciodată. Zece ani! Şi în tot acest timp, n-a acceptat niciodată Islamul şi nici nu a arătat vreo compasiune pentru musulamani. Cum ar fi posibil să fi cunoscut cu certitudine Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) că Abu Lahab ar împlini Revelaţia Coranică, dacă el însuşi nu ar fi fost într-adevăr Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)? Cum ar fi putut să fie atât de sigur încât să dea cuiva posibilitatea pentru zece ani să defăimeze susţinerea lui că era Profet? Singurul răspuns este că era Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pentru că, pentru a prelua o provocare așa de periculoasă, cineva trebuie să fie absolut convins că are o R evelaţie Divină.”

9. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este numit Ahmed într-un verset al Coranului în loc de Mohammed. Allah Al- 'Alaa (Preaînaltul) spune:
„Şi adu-ți aminte când Isus, fiul Mariei, a zis: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine și vestind un Trimis care va veni după mine și a cărui nume este Ahmad!» Și când el le-a adus semnele limpezi, ei au zis: «Aceasta este vrăjitorie învederată!»” [Coran, 61:6]
Dacă ar fi fost şarlatan, numele Ahmed nu ar fi fost scris în Coran odată ce în poporul lui era cunoscut ca Mohammed.

10. Religia Islamului există chiar şi astăzi şi se întinde în toată lumea. Mii de oameni se convertesc la Islam şi-l preferă altor religii. Acestea se întâmplă cu toate că cei care cheamă la Islam nu sunt susţinuţi economic, aşa cum s-ar fi aşteptat cineva, şi, cu toate încercările duşmanilor Islamului de a opri extinderea lui. Allah Al- 'Alaa (Preaînaltul) spune:
„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!”  [Coran, 15:9]
Thomas Carlyle, în cartea lui, Eroii, spunea:
„Aţi văzut voi vreodată un mincinos să clădească vreo religie? De ce nu poate un mincinos să clădească o casă de cărămidă? Dacă cineva nu cunoaşte proprietăţile mortarului, a lutului copt şi a oricărui material este folosit, atunci ceea ce va face nu este casă, ci container de gunoi. Nu va rezista 12 secole şi nici nu va fi în inimile a 200 milioane de oameni, ci se va dărâma dintr-o dată. Un om are datoria de a se conforma legilor naturii altfel natura nu îi va răspunde. Ceea ce transmit necredincioşii sunt minciuni, oricum ar împodobi sau ar înfrumuseţa, până ajung să creadă că este adevărul şi au rătăcit oameni, naţiuni şi popoare cu aceste minciuni.”
Allah a păstrat Coranul şi în Scripturi, şi în piepturile oamenilor din generaţii în generaţii. Într-adevăr, memorarea şi recitarea lui, învăţarea şi predarea lui sunt lucruri pe care musulmanii sunt foarte entuziasmaţi să o facă oadată ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fieasupra sa!) a spus:
„Cei mai buni dintre voi sunt cei care învaţă Coranul şi îl predau şi altora.”
 [Bukhari]
Mulţi au încercat să adauge sau să scoată versete din Coran, dar niciodată nu au reuşit, pentru că aceste greşeli sunt descoperite aproape imediat.
Cât despre Sunnah Mesagerullui lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care reprezintă a doua sursă pentru Legislaţia Islamică, a fost păstrată de bărbaţi demni de încredere şi respectabili. Îşi petreceau viaţa adunând cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi, studiindu-le foarte detaliat, astfel încât să le deosebească pe cele slabe de cele autentice, au clarificat chiar şi care hadith-uri sunt produse ale invenţiei. Oricine a studiat cărţile care au fost scrise despre ştiinţa hadith-urilor poate să perceapă cât de mari au fost încercările de a păstra cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi că relatările care sunt autentice, sunt într-adevăr autentice.
Michael Hart, în cartea sa 100 cei mai importanţi oameni, cu cea mai mare influenţă asupra destinului omenirii, o clasificare ce cuprinde cele mai importante persoane ale istoriei, spune:
„Mohammed a fondat şi împărtăşit una dintre cele mai mari religii ale lumii şi a devenit unul dintre cei mai mari conducători politici mondiali. Astăzi, la 13 secole după moartea lui, influenţa sa este încă foarte puternică şi difuză.”

11. Sinceritatea şi principiile pe care le-a adus sunt bune şi adecvate pentru orice loc şi timp. Rezultatele aplicării Islamului sunt clare şi cunoscute, lucru care mărturiseşte că este vorba despre o Revelaţie de la Allah.  Pe deasupra, nu este posibil ca Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să fie un Profet ca toţi ceilalţi Profeţi şi Mesageri (Pacea lui Allah fie asupra lor!) ce au fost trimişi înainte de acesta? Dacă răspunsul la această întrebare este că nimic nu este exclus, atunci ne întrebăm: de ce respingeţi calitatea lui de Profet în timp ce o confirmaţi pe cea a Profeţilor de dinainte de acesta?

12. Un om nu poate să creeze legi asemănătoare cu Legile Islamice, ce privesc toate aspectele vieţii, cum ar fi: comerţul, căsătoria, comportamentul social, politica, practicile de adorare şi altele asemeni. Prin urmare, cum este posibil ca un om analfabet să fi creat aşa ceva? Deci, nu este aceasta o dovadă clară şi un semn al calităţii lui profetice?

13. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a început să cheme oamenii la Islam înainte de a fi împlinit 40 de ani. Anii tinereţii lui trecuseră şi vârsta la care trebuia să se odihnească şi să-şi petreacă timpul comod era vârsta la care a preluat misiunea lui ca Profet şi obligaţia diseminării Islamului.
Thomas Carlyle spunea:
„Ceea ce dezminte susţinerea oamenilor care spun că Mohammed nu era sincer în misiunea lui este că îşi petrecuse tinereţea într-o viaţă liniştită fără să facă ceva care să-i ofere faimă şi putere. Şi cum tinereţea a trecut şi începuse vârsta repausului, atunci a început să fiarbă în el vulcanul care înainte era liniştit, vrând să reuşească ceva foarte mare şi important.”

Saturday, May 4, 2013

Maniera în care dăm sfaturi



A salamo alaikom wa rahmato allaah wa barakatoh
Arta conversației uneori poate face multe atunci când este folosită in mod corect.  În Islam, după cum știm, intenția cu care faci un lucru este extrem de importantă, iar în cazul în care dorești să dai un sfat surorii/ fratelui tău în Islam, intenția joacă un rol decisiv în a-l ajuta să-și schimbe comportamentul sau din contra a-l face să nu te asculte și prin asta a face fitna în comunitate.
Niciunul dintre noi nu este perfect ; toți avem greșelile noastre, păcatele noastre, dar de care dăm socoteală doar Lui Allaah subhanu wa ta3ala. Astfel zilele trecute am avut de-a face cu două situații (moduri) sau maniere ..să spunem islamice (cât de islamice și care a fost maniera corectă, rămâne să concluzioneze fiecare, așa cum și eu am făcut-o).
Zilele trecute mi s-a întâmplat să fiu pusă într-o astfel de situație care, recunosc, mi-a lăsat un gust amar. Toți cei care mă cunosc măcar cât de cât, știu că intenția mea nu este nici rea nici răutacioasă, că pentru mine e importantă pacea și nu judec oamenii după religie, culoare, etnie, avere..etc.  Din puținul pe care îl știu despre Islam, am învățat că fiecare trebuie să fie respectat, chiar dacă nu ne împărtășește ideile, credința, etc... În Islam fiecare e liber să se exprime. Și dacă sora ta sau fratele tău a greșit, atunci trebuie, cred, să fii atent la maniera în care îl abordezi și mai ales la intenția cu care o faci.
Deci să trecem peste faptul că pentru păcatele noatre nu dăm oamenilor socoteală, dar să acceptăm totuși că frații sau surorile au datoria de a-ți da un sfat atunci când poate ceva ai făcut greșit. Una e să sară public câteva persoane să te acuze , să te judece pentru ceea ce ai greșit (așa cum mi s-a întâmplat mie), să-ți arunce vorbe grele ca și cum ai fi comis cea mai gravă crimă care i-a afectat în mod direct, și alta e să vină să-ți vorbească în privat și să-ți argumenteze  de ce consideră că ai greșit.
Personal am avut parte de ambele situații în aceeași zi. Allah subhanu wa ta3ala să-i răsplătească fiecăruia după faptă și intenție și să ne ierte pe fiecare căci avem nevoie de iertarea Lui.
Alhamdulillaah, că totuși în comunitatea noastră avem și oameni educați, care au grijă să urmeze principiile islamice așa cum ar trebui să o facem fiecare dintre noi, și un frate m-a contactat în privat, explicându-mi răbdător și argumentat de ce este greșit ceea ce făcusem. Nu dau nume, căci numele nu sunt importante, ci situația în sine. Am apreciat gestul d-lui doctor și mai ales intenția dânsului. Nu m-a acuzat, nu mi-a spus vorbe de ocară, nu m-a jignit, ci s-a comportat așa cum ar face un frate mai mare față de sora lui mai mică.
Astfel a reușit să se facă nu doar ascultat dar a câștigat și o mai mare apreciere din partea mea. Alhamdulillaah că avem oameni care reușesc să-și mențină echilibrul și nu trec ca gâsca prin apă în această viață.
Acum să vedem și ce spune Islamul referitor la acest subiect
Unul dintre companioni obişnuia să spună fraţilor lui:
 Nu îmi daţi sfat până nu îmi spuneţi în faţa ceea ce urăsc să aud. Deci când un frate doreşte să-l informeze pe fratele său de un defect al acestuia, cu condiţia că doreşte să evite în viitor această greşeală, este un lucru foarte bun pentru că cel din urmă să îşi spună scuza dacă acesta există.
Dar dacă această recomandare are ca intenţie să îl blameze pe fratele său atunci este de condamnat.Un companion a zis: Ţi-ar place ca cineva să te infromeze despre greşelile tale? Iar celălalt a răspuns : Dacă ar face-o cu intenţia să mă mustre .....nu!!
Deci blamând şi condamnând o persoană ptr greșeala lui este un lucru detestat. Profetul Mohammad sallAllaahu 'alayhi wa sallam, a spus: Dacă îţi condamni fratele că a făcut o greşeală nu vei muri până nu o vei face şi tu.
(At-Tirmidhi)
Companionii profetului Mohammad salallahu alehi wa salam iubeau să sfătuiască o persoană în privat doar între 4 ochi şi acesta este un semn ca sfatul este sincer.

Iar în legătură cu răspândirea unei greşeli face parte din lucrurile interzise de Allah Subhana wa Taala şi de mesagerul Său, salallahu alehi wa salam.
Allah Preaînaltul spune în Sfântul Quran, Traducerea sensurilor surat an nur verset 19.
"Aceia care vor ca printre dreptcredincioşi să se răspândească ticăloşia, vor avea parte de osânda dureroasă atât în această lume cât şi în lumea de apoi. Allah ştie în vreme ce voi nu ştiţi"

Hadisuri  în care ne este recomandat să păstrăm în secret greşelile altora sunt foarte multe
Putem vedea în Fath-ul -Baree şi saheh muslim(1996)

Mulţi învăţaţi spun că dezvăluirea greşelilor altora dă semne de slăbiciune în islam...dă semne de un iman slab(o credinţă slabă).Ar trebui să ne uităm la greşelile noastre.

Allah spune în Sfatul Quran Traducerea sensurilor surat al-tawba verset 128.
"A venit la voi un Trimis chiar dintre vo,i căruia îi sunt grele necazurile care vă lovesc şi care este plin de grijă pentru voi iar cu dreptcredincioşii el este milos şi îndurător"

Apoi Allah a descris şi companionii Profetului salallahu alehi wa salam:
Quran Traducerea sensurilor surat al-Fath verset 29:
Mohammad este trimisul lui Allah.Iar aceia care stau alături de el sunt aspri faţă de necredincioşi şi sunt îndurători între ei(cu dreptcredincioşi) Îi vezi pe ei aplecaţi şi prosternându-se căutând mila lui Allah şi mulţumirea Lui.Semnele prostrenarii se văd pe chipurile lor....../
Şi Allah a descris dreptcredincioşii ca fiind răbdători şi sfătuitori de bine şi miloşi.
Quran Traducerea sensurilor surat-al balad verset 17
Apoi au fost dintre aceia care cred şi îndemnă la răbdare şi îndeamnă la îndurare(unii faţă de alţii)
Unul care arată greşelile celorlalţi are calităţile lui sheitan.
Allah spune în Sfântul Quran Traducerea sensurilor surat al Fatir verset 6:
"Sheitan este pentru voi un duşman.Ţineţi-l aşadar ca pe un duşman!El nu face decât să-i cheme pe susuținatorii lui ca să fie oaspeţi ai flăcărilor" Apoi Allah Subhanu wa Taala ne spune cum a fost amăgit Adam de către Diavol.

Quran Traducerea sensurilor surat Al-Araaf verset 27
"O fii a lui Adam !!!Să nu vă amăgească Sheitan aşa cum i-a scos pe părinţi voştri din Rai dezbrăcându-i de veşmintele lor ca să le arate goliciunile lor..../"
Deci care este diferenţa dintre unul care are intenţia de a îndrepta o greşeală prin sfatul lui şi acela care vrea să răspândească o greşeală!!!Şi nimeni nu ruşinează pe fratele său doar cei care nu posedă o minte sănătoasă.
Recompensa unuia care vrea să fie descoperite greşelile fratelui său este că Allah va căuta după greşelile lui şi va face ca ele să fie descoperite pentru a-l dezonora chiar dacă el le comite în intimitatea casei lui.
Profetul Mohammad sallalahu alehi wa salam a relatat aceasta în foarte multe istorisiri, vezi Imam Ahmad,Abu Dawood şi at-Tirmidhy care au transmis în numeroase relatări.
Waa'ilah Ibn Asqa a spus că profetul Mohammad salallahu alehi wa salam a spus: Nu arătaţi bucrie pentru fratele nenorocit sau Allah îl va ierta pe el şi vă va încerca pe voi cu acea nenorocire.
(At-Tirmidhy hasan ghareeb hadeeth.)

În general dacă menţionăm un lucru pe are fratele nostru urăşte să fie menţionat despre el este interzis dacă obiectivul ascuns este doar să-l dezonorăm şi să-i arătăm defectele.
Dar dacă există un bun în acestă relatare pentru musulmani şi obiectivul este ca să perfecţionăm (îndreptăm) atunci nu este nici un rău în a spune, ci chiar este recomandat.

Acum rămâne ca fiecare dintre noi să tragem concluziile în ceea ce ne privește. Allah subhanu wa ta3ala să ne ierte pe toți și să ne țină pe calea cea dreaptă.