Importanta schimbarii pozitiei in timpul somnului

Îi socoteai treji ,în vreme ce ei dormeau și Noi îi aduceam pe partea dreaptă și pe partea stângă ,iar câinele lor statea cu labele întinse pe prag..Dacă i-ai fi vazut ,te-ai fi întors și ai fi luat-o la fugă ,plin de spaimă.(18:18 )

Versetul de mai sus se referă la oamenii din pestera, care au rămas în stare latentă  sute de ani. Mai mult decât atât, Allah  a revelat faptul că se mutase  corpul lor pe  stânga şi pe dreapta. Înţelepciunea   acestui fapt a fost descoperită  foarte recent.Oamenii care sunt în aceeaşi poziţie pentru perioade lungi ,au  probleme de sănătate grave, cum ar fi probleme circulatorii, răni, coagularea sangelui, în această parte a corpului, adică  pe partea pe care sunt culcați .

Rezultatele sunt răni  cunoscute ca "leziuni de pat". Atunci când cineva nu este în mişcare pentru o lungă perioadă de timp, din cauza presiunii continue pe o parte a corpului, circulația sângelui este  dificilă şi vasele de sânge pot fi închise complet. Ca rezultat, oxigenul și alte elemente nutritive transportate de sânge nu poat  să ajungă la piele şi pielea începe să moară. Acest lucru duce la apariţia  rănilor  în organism. Dacă aceste răni nu sunt tratate, grasimea  si muschii, de asemenea, pot muri.

Aceste leziuni, care apar sub piele sau tesut pot lua proporţii grave, daca sunt lasate netratate. În cazul în care sunt infectate, aceasta poate duce chiar la moarte. Cel  mai  sanatos lucru pe care il poti face, atunci ,este a-ți  schimba pozitia corpului la fiecare 15 minute pentru a reduce presiunea. Pacienţii care nu se potmișca ei inșiși, prin urmare, au nevoie de îngrijire specială şi trebuie să fie mutați la fiecare 2 ore . De fapt, multe descoperiri ,nu  numai medicale, din ultimul secol, se referă la Coran ca la una dintre minuni.

Si Allah stie mai bine.

Apostazia in Islam

Întrebare:

Este adevărat că în Islam o persoană care se convertește la altă religie trebuie ucisă?

Răspuns:

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Toată lauda și mulțumirile ii se cuvin Lui Allah, pacea și binecuvântările fie asupra Mesagerului Său.

Allah poruncește musulmanilor să se refere la oameni cunoscători pentru a învăța mai multe despre Islam.

Este absurd pentru orice să afirme că Islamul susține uciderea oamenilor care decid să părăsească Islamul. A ucide pe cineva care alege să urmeze o altă religie decât Islamul este împotriva învățăturilor fundamentale ale Coranului. Libertatea de credință este un principiu fundamental al Coranului care este clar declarat. Astfel, dacă apostații nu fac rău comunității musulmane și nu crează ostilitate la adresa Islamului, ei nu trebuiesc pedepsiți; din contră ei ar trebui sfătuiți cu bunătate și înțelepciune să învețe adevărul despre Islam.

Ca răspus la această întrebare Ahmad Kutty, care este lector superior și savant Islamic la Universitatea Islamică din Toronto, Ontario (Canada) afirmă:

Libertatea de credință este unul din drepturile fundamentale consacrate în Coran; prin urmare, este absurd pentru orice să sugereze că Islamul permite uciderea oamenilor doar pentru că se convertesc la o altă religie.

Chiar și un cititor ocazional al Coranului va fi impresionat de accentul pus pe libertatea de credință ca piatră de temelie a structurii sale morale. Să citez câteva versete după cum urmează:

[Nu este silire la credință! Răzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă și rătăcire iar acela care se leapădă de forțele răului și crede în Allah, acela s-a prins de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată. Și Allah este cel care aude totul, Atoateștiutor.] (Al-Baqarah 2:256)

[Și de-ar fi voit Domnul tău, toți cei de pe pământ ar fi crezut laolaltă! Și oare tu îi silești pe oameni ca să fie credincioși?] (Yunus 10:99)

[Și dacă s-au supus, sunt bine călăuziți, iar dacă nu voiesc, datoria ta este transmiterea [mesajului] și Allah Cel care Vede Bine pe robii Săi] (Aal `Imran 3:20)

[Așadar, fiți cu supunere față de Allah, fiți cu supunere față de Trimisul [Lui] și feriți-vă! Iar dacă vă veți abate, să știți că Trimisul Nostru nu-i rămâne decât transmiterea [mesajului] limpede!] (Al-Ma'idah 5:92)

[Dacă ei se îndepărtează, Noi nu te-am trimis la ei ca păzitor peste ei, ci tu nu ești dator decât numai cu vestirea.] (Ash-Shura 42:48)

Țin să precizez în continuare că toate învățăturile morale ale Coranului se bazează pe noțiunea de responsabilitate morală, care presupune libertatea de a alege. Prin urmare a afirma că o persoană care alege să nu creadă trebuie condamnată la moarte, aceasta nu ar face decât să subminez întregul edificiu moral al Coranului.

De altfel, Coranul nu permite nimănui să le facă rău celor care părăsesc Islamul în pace, indifferent de religia spre care se îndreaptă. Acest principiu a fost clar menționat în Coran după cum urmează:

[Dar dacă se depărtează ei de voi și nu luptă împotriva voastră și vă arată supunere, Allah nu vă mai dă vouă cale împotriva lor.] (An-Nisaa' 4:90)

În conformitate cu această politică, Profetul (pacea și binecuvântările fie asupra lui) le-a făcut clar cunoscute aceste directive soldaților săi, să nu-i deranjeze pe cei care se roagă în orice modalitate.

Dreptul de a trăii și de a-i lăsa pe ceilalți să trăiască este ferm consacrat în următoarele versete:

[Spune: O , voi, necredincioși! Eu nu ador ceea ce adorați, Și nici voi nu adorați ceea ce ador eu... Voi aveți religia voastră, iar eu am religia mea.] (Al-Kafirun 109:1-3, 6)

În deplină conformitate cu invățăturile de mai sus, nici Profetul (pacea și binecuvântările fie asupra sa), nici vreunul din cei patru califi călăuziți care l-au precedat nu au obișnuit să vâneze și să execute oameni pentru doar pentru că au ales să-și schimbe religia. Dimpotrivă, ei s-au abținut de la a face așa ceva cu excepția cazurilor rare care implica trădarea. Cu toate acestea, trădarea este o altă chestiune. Pedeapsa pentru trădare din Coran este la fel de strică ca și în Biblie (ebraică). Aceasta nu trebuie confundată cu simpla schimbare de religie.

În concluzie, este absurd ca cineva să afirme că Islamul susține uciderea oamenilor care se convertesc la o altă religie.

Allah SWT știe cel mai bine.

Traducerea: Andreevici

dupa sheikh Ahmad Kutty

Vise si spiritualitate

Teoria psihanalitică a viselor lui Sigmund Freud  în cărtile sale, Interpretarea viselor, s-a bazat pe premisa că instinctele reprimate agresive şi sexuale vor găsi o ieşire în mintea constienta, prin simboluri, şi, prin urmare,isi vor găsi împlinirea. El a stabilit, de asemenea, o legătură între vise şi nebunie. Interpretarea s-a popularizat in teoria visului. Carl G. Jung, rupt de Freud şi de societatea psihanalitică, a început o abordare mai umanistă a psihologiei, a văzut visele, ca parte a unui proces natural de vindecare şi a explorat  sensul  viselor  prin mitologie, simboluri etc, care se conectează la imaginaţia noastră şi suflet.

Cu toate acestea, atunci când cineva  se uita la Coran si Hadith, constată că visele sunt o parte serioasă a credintei musulmane. În timpul somnului sufletul se presupune că  părăseste corpul temporar şi călătoreste in diferite locuri. Experienţele sale sunt văzute şi simţite de organism, în formă de vise, care, uneori, transmit informaţii din necunoscut. Sufletele mai elevate ,pot atinge cea mai inaltă  sferă  de experientă spirituală.

În Surah Al-Ana'm, Coranul spune:

"El este Cel ce vă ia la Sine noaptea , şi El ştie ce aţi câştigat în timpul zilei. Apoi El vă readuce la viata în timpul ei ,pâna se va implini un timp hotărât .Atunci la El va fi întoarcerea voastră și atunci vă va vesti El ceea ce ați făcut. "(6:60).

Surah Al-Zumr spune:

Allah ia la Sine sufletele, la moartea lor, si pe cele care nu mor(le ia)în timpul somnului lor .El le tine la Sine pe acelea asupra cărora a hotărât moartea , iar pe celelalte le trimite (în trupurile lor)pâna la un timp hotărât.(39/42)

În Islam, sufletul părăseşte corpul în somn, dar rămâne conectat la acesta, astfel încât, la cea mai mică stimulare, aceasta sare înapoi în el.

Când Allah decide moartea unei persoane, sufletul este ţinut inapoi  permanent, determinând moartea corpului  fizic , în timp ce sufletul trăieşte pe vecie.

Visele sunt menţionate de mai multe ori în Coran. Profetul Ibrahim a visat că el a fost rugat să-şi sacrifice ceea ce a iubit cel mai mult.

Ştiind că aceasta a fost porunca a lui Dumnezeu, el a vorbit lui Ismail fiul său iubit, un profet, care a acceptat să fie sacrificat.

Profetul Ibrahim a avut  succes în incercarea sa şi băiatul a fost înlocuit cu un berbec (37:100-108).

Profetul Yusuf a văzut un vis ca un copil: 11 stele şi soarele şi luna îngenuncheasera  înaintea lui (12:4). Sensul  visului  a fost făcut evident după decenii , când frații vitregi şi părinţii lui i s-au alăturat în Egipt. Regele Egiptului, de asemenea a povestit  legat de visul lui, în care şapte vaci slabe au mâncat şapte vaci grase (12:43-44). Regele a fost impresionat de darul  Profetului Yusuf de a interpreta  visele şi l-a facut responsabil de trezorerie. Planificarea lui, bazata  pe interpretarea sa din visul împăratului şi înţelepciunea lui, au salvat Egiptul de foamete.

Profetul Muhammad (saw) a început vadă vise adevărate înainte de a primi revelatia (Bukhari). Profetul a spus că, după el nimic nu va fi  lăsat de profeţiei, cu excepţia  visului adevărat. El a spus, de asemenea, că visele sunt una din cele  46 de părţi de profetului (Bukhari) şi, "Cine mă vede într-un vis cu  adevărat m-a văzut pe mine, pentru că diavolul nu  poate juca rolul meu" (Bukhari). Una dintre cele mai mari dorinţe ale unui musulman adevărat este de a-l vedea pe Profet. Profetul a văzut cucerirea Makkah în vis (48:27), în 6 AH, doi ani înainte să se întâmple.

Profetul a spus, există trei tipuri de vise. În primul rând, visele lipsite de sens din Nafs sau ego, pe de altă parte de la Satana şi în al treilea rând, profeţii de veşti bune de la Allah (Bukhari).

Profetul Muhammad  asculta  visele adepţilor săi, după rugăciunile de Fajr (Bukhari) şi le interpreta. Profetul  spunea   ca visele ar trebui să fie povestite  numai in fata unei  persoane care te iubeste sau o persoană care este înţelepta  şi are cunoştinţe de interpretarea lor (Bukhari).

Companionii Profetului s-au folosit de visele lor incredintandu-le  Profetului  sau lui Hazrat Abu Bakr Siddique (Bukhari). Cei cucernici , au primit, de asemenea, darul de interpretare a viselor, precum şi îndrumare spirituală prin intermediul lor.

Abdul Aziz bin Umar a relatat că el a întrebat pe tatăl său decedat, în  visul său , care dintre faptele sale  va fi găsita cea mai sublimă (sau utilă). Tatăl a răspuns, "Istighfar (cer iertare)" (Zauqi Shah).

Abdul Wahab Shirani a văzut Imamul Ghazali în visul său după moartea acestuia şi l-a întrebat  cum Domnul  l-a tratat. Ghazali a răspuns că l-a iertat pentru  răbdarea lui în a scrie. În cazul în care o muscă ar fi venit şi ar fi  început a suge cerneala de la stilou, el aştepta până când musca  zbura din proprie initiativa .(Zauqi Shah).

Spre deosebire de conceptul comun cum că  se merge la culcare, odata cu decesul, Profetul Mohamed a spus că fiinţele umane sunt adormite în această lume şi, in momentul decesului, se vor trezi (Ibn Al-Arabi). Viaţa din această lume ar putea fi foarte bine un vis.

Viaţa care va  veni, ar putea fi realitatea, care este ascunsa de noi si care va deveni evidentă  prin trezire ,ca o continuare.

Tawass

Tawassul in limba araba, inseamna a cauta a se apropia. Allah spune in Qur'an (traducerea sensurilor):

"Aceia pe care-i cheama ei cauta si ei mijlocul [care sa-i conduca pe ei] cat mai aproape de Domnullor, nadajduiesc in indurarea Sa si se tem de pedeapsa Lui, caci pedeapsa Domnului tau este cu adevarat de temut."

17:57

ceea ce inseamna a se apropia de El.

Exista doua tipuri de Tawassul, Tawassul Islamic corect, si Tawassul interzis.

Tawassul Islamic Corect:

Acesta inseamna a te apropia de Allah prin intermediul actelor de adorare, care Il multumesc pe El si Ii sunt placute Lui; acestea pot fi waajib (obligatorii) sau mustahabb (incurajate), si pot fi sub forma de cuvinte, actiuni sau credinte. Cateva feluri pot fi urmatoarele:

Cautarea apropierii de Allah prin intelesul Numelor si Atributelor Sale.

Allah spune (traducerea sensurilor):

"Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Chemati-L cu ele si departati-va de aceia care schimonosesc numele Lui! Ei vor fi rasplatiti dupa ceea ce fac!"

7:180

Astfel, cand cineva face Du'a la Allah, el incepe prin a-L chema pe Allah cu numele care se potriveste cel mai bine, cum ar fi “al-Rahmaan” (Cel Milostiv), atunci cand cere milostivire, si al-Ghafoor ( Cel Iertator), atunci cand cere iertare, s.a.m.d.

Cautarea apropierii de Allah prin credinta si Tawheed.

Allah spune (traducerea sensurilor):

" Doamne! Noi credem in ceea ce Tu ai pogorat si-l urmam pe Trimis, deci scrie-ne pe noi printre cei care fac marturie."

3:53

Cautarea apropierii de Allah prin fapte bune, astfel o persoana cere de la Allah, prin cele mai bune fapte facute de el, cum ar fi Rugaciunea, Postul, Recitarea Qur'anului, evitarea lucrurilor interzise, s.a.m.d. Un exemplu in acest sens este hadithul sahih relatat in Sahihayn despre cei trei oameni care intrara intr-o pestera si o stanca cazu, blocand iesirea. Ei L-au rugat pe Allah prin virtutea faptelor lor cele mai bune (pentru a-i salva). O persoana se poate ruga lui Allah prin dependenta sa totala de El, asa cum Allah spune in Qur'an (traducerea sensurilor):

Si adu-ti aminte de Iov, cand l-a chemat el pe Domnul lui: "M-a atins pe mine raul! Insa Tu esti Cel mai Milostiv intre milostivi!"

21:83

sau admitand raul facut si nevoia sa de Allah, asa cum este descris ca a facut Yunus (traducerea sensurilor):

Si [adu-ti aminte] de Dhu-n-Nun, cand el a plecat furios si si-a inchipuit ca Noi nu-l vom lasa cand va fi la nevoie. Atunci el a strigat in intuneric:"Nu este alt Dumnezeu afara de Tine! Slava Tie! Eu am fost dintre cei nelegiuiti!"

21:87.

Regulile privind Tawassul corect islamic variaza in functie de felul acestuia. Unele tipuri sunt obligatorii, cum ar fi cautarea apropierii de Allah prin numele Sale, prin insusirile Sale si prin Tawhid (credinta in Unicitatea Sa absoluta), si unele sunt recomandate, cum ar fi cautarea apropierii de Allah prin tot felul de fapte bune.

Tawassul care este Bid'ah si astfel interzis:

Aceasta este incercarea de apropiere de Allah prin lucruri care Lui Ii displac si care Il nemultumesc, fie ca sunt cuvinte, fapte sau credinte. Un exemplu este incercarea de apropiere de Allah prin chemarea mortilor, care sunt absenti, cerand de la ei ajutor, etc. Aceasta este o forma de Shirk Major (Shirk akbar), care contravine Tawhid-ului si inseamna ca o persoana sa nu mai poate fi considerata Musulman. Chemarea lui Allah, fie pentru a-I cere un anumit beneficiu, sau ocrotire de un anumit rau, sau ca un act de adorare pentru exprimarea umilintei si supunerii fata de El, poate fi adresata numai direct Lui. Daca Du'a-urile sau Rugaciunile sunt adresate oricarui altceva sau altcuiva, aceasta este Shirk. Allah spune (traducerea sensurilor):

Si Domnul vostru zice: "Chemati-Ma si Eu va voi raspunde! Aceia care din prea multa trufie refuza sa Ma adore vor intra in Gheena umiliti!"

40:60

In aceasta Aya, Allah explica pedepsirea celor care refuza cu aroganta sa-L cheme pe Allah, fie chemand pe altcineva, sau nechemandu-L deloc, din mandrie si admiratie de sine, chiar daca nu cheama pe altcineva in afara Lui.

Allah spune (traducerea sensurilor):

"Chemati-L pe Domnul vostru cu umilinta si intr-ascuns! El nu-i iubeste pe cei nelegiuiti!"

7:55

Allah porunceste robilor Sai sa-L cheme pe El si pe nimeni altcineva.

Allah spune despre oamenii Iadului (traducerea sensurilor):

Si vor zice in el, certandu-se indeolalta: "Pe Allah! Noi am fost in ratacire razvedita, cand v-am facut, pe voi egali cu Stapanul lumilor!"

26:96-97

Orice duce la egalarea cuiva, in afara de Allah, cu Allah, in acte de adorare, este Shirk, pacatul de a asocia parteneri lui Allah.

Allah spune (traducerea sensurilor):

Si cine este mai ratacit decat aceia care cheama in locul lui Allah pe cineva care nu-i va raspunde lui pana in Ziua Invierii, caci ei nu baga in seama chemarea acestora!

Iar cand oamenii vor fi adunati [pentru judecata], ei le vor fi dusmani si vor tagadui adoratia lor.

46:5-6

Allah spune (traducerea sensurilor)

"Si cel ce cheama alaturi de Allah un alt dumnezeu, fara sa aiba dovada despre el, acela va da socoteala Domnului sau. Iar necredinciosii nu vor izbandi!"

23:117

Allah stabileste ca oricine cheama pe altceva in afara de El, ia acel lucru ca pe un dumnezeu, iar El spune (traducerea sensurilor):

"El lasa ca noaptea sa intre in zi si lasa ca ziua sa intre in noapte. El a supus Soarele si Luna si fiecare alearga catre un termen hotarat. Acesta este Allah, Domnul vostru. A Lui este stapania, iar aceia pe care voi ii chemati in locul Lui nu stapanesc nici cat pielita samburelui de curmala.

Daca ii chemati, ei nu aud chemarea voastra si chiar daca ar auzi-o, tot nu v-ar raspunde voua. Iar in Ziua Invierii, ei vor tagadui ca i-ati facut asociati [lui Allah]. Si nimeni nu te poate invata asa cum o face un Binestuitor."

35:13-14

In aceasta Aya, Allah exprima faptul ca El este singurul asupra Caruia se poate chema, pentru ca El, si nimeni altcineva, este Stapanul care coordoneaza totul. Acele lucruri care sunt adorate, nu pot auzi rugile, nici sa raspunda celor care ii chema, si chiar daca ar fi in stare sa-i auda, ei nu pot raspunde, pentru ca ei nu au puterea sa le aduca nici folos, nici dauna.

Arabii mushrik, la care Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a fost trimis pentru a-i chema la Islam, erau necredinciosi, din cauza acestui Shirk. Ei Il chemau pe Allah in mod sincer, in vremuri dificile, insa ei deveneau necredinciosi in vremuri de usurinta si bunastare, cand incepeau sa cheme pe altii in afara de Allah.

Allah spune (traducerea sensurilor):

[Aminteste-le lor], daca ei se urca pe corabie si Il invoca numai pe Allah, fara sa-I faca Lui nici un partas, insa dupa ce ii izbaveste [readucandu-i] pe uscat, iata-i pe ei cum Ii fac asociati

29:65

Si cand raul va va ajunge pe mare, ratacesc departe aceia pe care voi ii chemati, afara de El. Dar dupa ce El va mantuieste, aducandu-va pe uscat, voi va intoarceti [de la El], caci omul este nemultumitor!

17:67

Asa se adevereste cuvantul Domnului tau impotriva acelora care sunt nelegiuiti ca intr-adevar ei nu vor crede!

10:33

Shirk-ul unor oameni in ziua de astazi merge si mai departe, decat cel al oamenilor din trecut, pentru ca ei directioneaza unele acte de adorare spre altceva decat Allah, chemand in ajutor chiar si in timpuri de calamitate; laa hawla wa laa quwwata illa Billaah (nu exista putere si ajutor decat la Allah). Ne rugam lui Allah sa ne ocroteasca.

Pentru a rezuma raspunsul, a cere de la morti ceva, este Shirk, si a cere de la vii ceva ce numai Allah poate darui, este Shirk. Si Allah stie cel mai bine.

traducere dupa :Islam Q&A

Sheikh Muhammed Salih Al-Munajjid

Nivelele diferite ale islamului(Musulman) Imanului (Mumin) si Ihsanului(Muhsin)

Stim despre cele 3 nivele ale credintei : Islam,iman si ihsan

Intrebarea care se ridica este ....ce face ca o persoana sa fie musulman?....Si ce il face mumin?Si ce il face muhsin?Care sunt criterile de clasificare ale acestora.

Si luam prima categorie....Ceea ce ne face musulmani.

Un musulman este acela care efectueaza minimul adica cei 5 stalpi ai islamului si se abtine de la pacatele majore.El face doar cele 5 rugaciuni obligatorii fara cele optionale, posteste numai in ramadan,plateste zakatul fara a da sadaka ...deci el face nu mai mult decat minimul care i-i s-a cerut.Acesta este nivelul perfect al islamului.Daca ne intoarcem pe timpul profetului acest nivel era a bedwinilor din desert..chiar unul a venit la profetul Mohammad salalah alehi w salam si i-a spus:

O Mohammad cate rugaciuni ni-i s-a prescris?Profetul Salallahu alehi w salam a raspuns : cinci: Bedwinul a spus: Nimic mai mult?Iar profetul a spus : NU (bineinteles i-a spus de cei 5 cinci stalpi ai islamului ) iar bedwinul a spus: Nu voi adauga si nici nu voi scade nimic din acestea. nu ma voi ruga nici macar o rakah in plus si nu voi da nici macar un ban in plus decat zakatul,iar profetul salallahu alehi w salam a spus: Daca esti cinstit vei fi castigator.Acesta este nivelul de islam.

Ca sa fim in categoria iman sa fim mumin . care este un nivel foarte inalt trebuie sa ne inmultim faptele optionale bune si actiunile noastre.

Profetul salallahu alehi w salam a recomandat aceasta pentru noi deoarece ceea ce ni-i s-a cerut este sub acest nivel deci sa fim mumin este peste muslim.

De exemplu cand ne rugam ,peste rugaciunile obligatori cele 12 raka sunna,postim pe langa ramadan ...lunea si joia sau cele 3 zile din luna,facem mai multe acte de caritate....Deci un mumin este acela care face regulat acte peste ceea ce este obligatoriu..peste ceea ce face un muslim,si este constant in toate aceste actiuni si face multe nawafil ,recita Quranul frecvent,face dikr.Prin urmare diferenta dintre un muslim si un mumin este Cantitatea faptelor ,cand o peroana face mai multe fapte bune devine mumin.

Dar care este diferenta dintre un mumin si un mohsin..ce ii separa pe ei ..ptr ca mushin este nivelul cel mai inalt al credinteiProfetul Mohammad salallahu alehi w salam ne-a spus: Un muhsin este acela care il adora pe Allah ca si cum l-ar vedea cu toate ca nu-l vede si el stie ca Alah il vede.Deci un muhsin este acela care il adora pe Allah constant.Cum putem sa-l adoram pe Allah mereu??? Cum fac unii crestini sau budisti ... se rup de aceasta lume traind departe de dorinte si placeri?

Sau unii musulmani ..care postesc in fiecare zi..care fac tahajud in fieacre noapte,fara sa se bucure de nici o placere a acestei vieti 24 de ore doar in adorare?

Dar noi stim ca profetul Mohammad salallahu alehi w salam nu a fost asa nici companioni(Alah sa fie multumit de ei)daca ei nu au facut-o..atunci acest nivel trebuie sa sune altcumva decat CEL mentionat mai sus(referitor la izolare)..atunci trebuie sa vedem ce il separa pe un mumin de muhsin...daca un mumin ma sha Allah face atatea acte pe langa cele obligatori.posteste lunea si joia si cele 3 zile din luna ,face rugaciunile sunna atunci ce poate face mai mult un muhsin??

Vedeti dragi frati si surori de aici reiese frumusetea acestei religii,nici o alta religie nu e ca si Islamul,la acest nivel realizam frumusetea islamului,un muhsin nu face mai mult decat un mumin din contra un mumin si un muhsin nu au deosebiri...ce altceva poti face mai mult decat sa perfectionezi obligatiunile tale si sa efectuezi si sunna si recomandarile profetului Mohammad salallahu alehi ws alam Ce ii diferentiaza pe ei este Calitatea faptelor si sistemul gandirii,constienta..pentru un muhsin fiecare pas din zi ,fiecare actiune din zi sau noapte devine un act de adorare chiar daca aceste actiuni sunt pamantesti(lumesti)cum ar fi dormitul,mancatul,mersul la servici...etccc acestea sunt actiuni pamatesti care sunt facute de toate fiintele umane credinciosi sau necredinciosi.Dar sunt si actiuni religioase ,fiecare religie are parte de acestea,crestini au acte de adorare si musulmani au actele lor de adorare ..majoritatea oamenilor, musulmani sau necredinciosi ....exista niste diferente dintre cei doi . exista o delimitare foarte clara ....o linie ....dintre cei laici(seculari) si cei spirituali.

Prin urmare cel mumin merge la lucru dar zice,....voi merge dar intai imi voi face rugaciunea dohor....va socializa cu prieteni lui dar el va zice...trebuie sa evit cutare si cutare si sa vorbesc doar ceea ce este bine

In final pentru un muhsin fiecare actiune pe care o face devine un act de adorare si asta il separa de celelete nivele este constiinta si realizarea faptelor ca ceea ce fac este de dragul lui Alah pentru a castiga multumirea lui

walhamdulilahy rabia Alamin

Sheik Yasir Qadhi

Cantecul si muzica /Tariq Ramadan

In ziua de astazi, atat in Europa, cat si in alte parti ale lumii, exista invatati care spun ca muzica si cantecul sunt interzise. Acestia aduc aparente dovezi din Coran si Sunnah si se bazeaza pe unii invatati precum Ibn Qayyim al Jawziyyeh.

Vom aminti unele dintre „dovezile“ pe care le aduc ei in cele ce urmeaza. Vom incepe cu versetul pe care se beazeaza ei atunci cand spun ca muzica este interzisa: „Dar printre oameni sunt şi [unii] care cumpără poveştile deşarte pentru a rătăci cu ele de la calea lui Allah, fără de ştiinţă, şi pentru a o lua în derâdere. Aceia vor avea parte de osândă înjositoare.“ (31:6) Conform spuselor acestor oameni, „lehu-ul hadis“ (poveşti deşarte) se refera in mare parte la cantec. Acelasi lucru se spune si despre urmatorul verset: „Iar când aud ei vorbele grele se îndeparteaza de ele“ (28:55)

Dupa parerea lor, cantecul face parte din aceste cuvinte grele „al laghu“ si ca urmare este haram. Ei adauga la aceste versete si hadisuri care intaresc viziunea lor. Dintre aceste hadisuri putem aminti: „In afara de a se juca cu familiile lor, de a-si imblanzi caii si de antrenamentul lor in aruncatul cu sageti, toate celelalte distractii sunt interzise musulmanilor.“ (Cele patru mari Sunen-uri) In aceste hadisuri nu este specificata muzica sau cantecul, asadar sunt interzise. Acest lucru reiese si din hadisul care spune: „O sa vina o zi in care un grup de oameni vor considera permise adulterul, matasea, alcoolul si instrumentele musicale.“ (Al Bukhari)

La acestea putem adauga si relatarea conform careia Ibn Omar (radiyallahu anhuma) atunci cand a auzit sunetul scos de un instrument musical, si-a astupat urechile, a schimbat directia calului si s-a indepartat pana ce nu a mai auzit acel sunet si i-a spus lui Nafi care era impreuna cu el: „L-am vazut pe Trimisul lui Allah ca s-a compoartat astfel atunci cand a auzit sunetul scos de acest instrument.“ (Ahmed, Abu Dawud si Ibn Mageh). Din acest hadis ar reiesi comportamentul educativ al celor care au interzis muzica.

Cei care au contrazis aceste interpretari, sustin faptul ca in ceea ce priveste lucrurile lumesti si cele sociale, natura starii lor este de permisiune (mubah), pe cand in ceea ce priveste ritualurile de adorare, ele sunt tawqifiyyeh – restrictionate de existenta unei porunci divine concrete sau a exemplului Profetului Muhammed sallallahu aleyhi wa sellem. Pentru a restrictiona acest lucru este nevoie de o sursa evidenta si autentica, iar cele de mai sus nu reprezinta aceasta. In acelasi timp ei se impotrivesc generalizarii sensului versetelor de mai sus: conform lui Ibn Hazm (Ibn Hazm, Al Muhalla, al Muniriyye, vol. 9, pag. 60), in versetul din capitolul Luqman nu se face nicio trimitere la muzica si cantec. Dupa parerea lor, semnificatia data termenului „Al laghu“ este exagerata – acest termen semnifica inainte de toate „cuvinte desarte si fara de folos“, iar ca semnificatie generala „lucruri fara de folos si fara importanta“. Chiar daca i-am da semnificatia de „cantec si muzica“, se intelege din „al-laghu“ ca este ceva de care trebuie sa ne ferim si nu interzis.

Venind la hadisuri, in ceea ce priveste primul hadis (hadith) amintit se stie ca acesta este unul slab. In ceea ce priveste cel de-al doilea hadis, chiar daca consemnatorul lui este Imamul Bukhariy, a fost gasit in lantul de transmitatori unul nesigur – Hişam ibn Omar. In ceea ce priveste cel de-al treilea hadis, daca intr-adevar muzica era interzisa, Profetul nu ar fi ramas doar cu intorsul capului, ci el ar fi interzis-o si l-ar fi prevenit pe Ibn Omar in legatura cu aceasta spunandu-i ca este interzisa, insa acest lucru nu s-a intamplat, ceea ce demonstreaza ca interdictia ascultarii nu este una adevarata. Avand ca suport acestea si multe alte dovezi, unii dintre savanti, printre care si Ibn Hazm au fost de parere ca muzica si cantecul sunt permise. In aceasta privinta cel mai cunoscut hadis este cel in care s-a relatat despre ‘A’işa că Abu Bakr a intrat la ea, în ziua când pelerinii se opresc în Muna, (adică în ziua de sărbătoare a jertfelor) cu două fete tinere care cântau şi loveau în dairea, în vreme ce Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - se întindea înfăşurat în hainele lui. Abu Bakr le-a ocărât pe cântăreţe, dar Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - şi-a descoperit faţa şi a zis: “Lasă-le, Abu Bakr! Sunt zile de sărbătoare!..” (Bukhari si Ahmed) Intr-un alt hadis se relateaza că ‘A’işa - Allah să fie mulţumit de ea! - a condus o mireasă la viitorul ei soţ dintre ansari şi Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - a întrebat-o: “ ‘A’işa, nu s-au distrat? Ansarilor le place să se distreze.” (Bukhari) Ibn Abbas relateaza ca Profetul i-a spus Aisei (radiyallahu anha) cu ocazia unei alte nunti: “Aţi condus-o pe fată?” Ei i-au răspuns: Da! I-a întrebat apoi: “şi aţi trimis cu ea pe cineva care cântă?” Ea a răspuns: Nu! Atunci i-a zis Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - “Să ştii că ansarii sunt un neam cărora le plac cântecele de dragoste!“ (Ibn Mageh)

Aici in afara de faptul ca muzica a fost specificata in mod clar, Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a facut trimitere la „placerile“ unui neam anume; aceasta demonstreaza importanta acordata acelei parti din cultura.

Multi invatati, printre care si Ibn Hazm care s-au bazat pe cele amintite mai sus ca dovezi si pe alte relatari in ceea ce priveste comportamentul companionilor in legatura cu acest lucru, ei au ajuns la concluzia ca muzica este permisa. Invatati mediniti precum Ibn Hazm (intemeietorul scolii zahirite acceptata de catre ceilalti), Ibn Ge’afer sau Abdullah ibn Omar (Allah sa fie multumit de ei toti!) au fost de parere ca muzica si cantecul in acompaniamentul intrumentelor sunt permise, iar invatatii mekkani si Abu Hamid al Gazali au limitat permisiunea cantecului doar la situatiile in care este cantat fara instrumente muzicale (si altii au considerat ca doar instrumentele de percutie care scot sunete atunci cand sunt lovite pot insoti cantecele).

Cantecul si muzica sunt permise, insa e necesar sa amintim si conditiile in care lor li s-a acordat aceasta permisibilitate.

1. Continutul cantecului si genul de muzica trebuie sa fie in stil islamic si sa nu fie cauza atitudinilor ce contravin Islamului.

2. Contextul (genul, locul si timpul) trebuie sa se conformeze de asemenea.

3. Nu trebuie sa se exagereze cu acest tip de distractie astfel incat sa-i determine pe musulmani sa uite de indatoririle lor fata de Allah.

4. Muzicienii si cei care asculta muzica trebuie sa fie constienti de locul pe care il ocupa aceasta arta in viata lor si de influenta pe care o are asupra lor. Aceasta este o responsabilitate si o judecata individuala.

Cei care au ales sa considere acest lucru ca fiind interzis si cei care au decis sa ii urmeze pe acestia au dreptul de a face acest lucru si ar trebui sa le respectam opinia; asa cum ar trebui sa fie respectata opinia savantilor care au considerat acestea fiind permise si a celor care i-au urmar, ei avand la baza dovezile si argumentele lor.

Despre ingamfare

Fiecare musulman are responsabilitatea de a impartasi naseehah (consiliere) pentru musulmani din jurul lui. Cu toate acestea atunci când face acest lucru, ar trebui să vorbească numai despre acele puncte care sunt în sfera de aplicare a cunoştinţelor şi a nu cerceta dincolo de asta. Atunci când o persoană este întrebata de o alta persoana , gândind ca cel intrebat poate sa fie mai informat, el nu ar trebui să se grăbeasca să răspundă în acelaşi timp fara sa  gândeasca despre sine ca poate nu e bine informat - aceasta este o înşelăciune de la Shaytaan. Dacă el nu ştie răspunsul, el ar trebui să fie suficient de umil să recunoască acest lucru şi să indrepte intrebarea  catre cineva care este calificat pentru a răspunde. Rasul Allāh صلى الله عليه وسلم spune într-un hadith,

"Un Faqih (jurist) este mai despartit de Shaytaan decât o mie de credinciosi." [Tirmidhi]

Acest lucru înseamnă că cel care are pricepere fata de  religie nu va fi înşelat de către Shaytaan din cauza  cunoştinţelor sale, fata de un închinător obişnuiţi care nu are nici o înţelegere si este determinat să creadă în propria sa măreţie (îngâmfare), în ciuda lipsei lui de cunoaştere, fata de oamenii ce se apropie de el pentru sfaturile lui, gândind ca el este bine informat. Nimeni nu trebuie să uite unde trebuie sa se opreasca atunci cand sfatul lui este cerut.

Allahu alam