Doi barbati,
amandoi grav bolnavi, imparteau o camera de spital: unul dintre ei, trebuia sa
fie ridicat in pozitie de sezut, in pat, zilnic, timp de o ora, pt. a i se
putea extrage lichidul din plamini, iar patul sau se afla langa singura
fereastra a camerei. Celalalt pacient, statea mereu intins pe spate,
neputandu-se misca...
Cei doi bolnavi
vorbeau ore intregi, devenind cu timpul, buni prieteni. Discutau despre
familie, despre casele lor, despre munca lor, despre serviciul militar, despre
locurile unde-si petrecusera vacantele...
Si in fiecare
dupa amiaza , cand bolnavului, al carui pat era la fereastra, i se dadea voie
sa stea asezat, in timpul tratamentului, timp de o ora, acesta ii descria
prietenului sau, ceea ce vedea afara...
In fiecare zi,
cand prietenul sau povestea despre lucrurile vazute prin fereastra, bolnavul
care statea mereu culcat, isi imagina aceste lucruri si aceasta il umplea de
bucurie. Zi de zi , la aceeasi ora, cind prietenul ii povestea aceste lucruri
minunate, bolnavul , care doar asculta, se simtea plin de viata si fericit.
Auzea despre un parc minunat, cu un lac scanteietor, pe care pluteau lebede si
rate, copii care se jucau cu barcute in apa, despre copaci umbrosi si flori in culori
de curcubeu...!
Si , in acest
timp, inchidea ochii si se regasea in mijlocul acestui parc fermecator!...
Zile, saptamani,
se scursera in acest fel!...
Intr-o dimineata
, cind asistenta medicala intra in camera, pentru consultatia zilnica, se
indrepta spre pacientul de la fereastra , spre a-l trezi, insa , acesta nu se
misca... murise!...
Dupa putin timp,
il dusera de acolo.
Prietenul sau
ramase plin de tristete, caci il indragise, intre timp. Dupa o vreme, el
intreba daca i se poate da locul de la fereastra. Dupa ce asistenta aproba,
patul sau fu mutat la geam...
Incet si cu mare
greutate, slabit de puteri, bolnavul incerca sa se ridice, ca sa poata, in
sfarsit, admira privelistea minunata! Dupa mult chin, plin de speranta, reusi
sa priveasca pe geam, afara...dar ce vazu...doar un zid, direct in fata
ferestrei!...
Nimic din tot ce
i se povestise, doar un zid!...
Barbatul,
neintelegand de ce prietenul sau ii povestise toata vremea, altceva, se hotari
sa intrebe pe asistenta medicala...Aceasta ii raspunse:
"Nu stiati
ca pacientul era orb?!
El n-ar fi putut
vedea nici macar acest zid! "
" Bine, dar
de ce , mi-a povestit, atunci, atitea lucruri minunate?..."
"Poate ca nu
a vrut decat , in acest fel, sa va dea curaj si sa va usureze suferinta!...
El stia ca nu
puteti privi pe fereastra, pt. ca nu va puteati misca, iar patul era departe de
aceasta, a vrut, probabil , sa va faca o bucurie!..."
Este un dar
minunat sa poti face altuia o bucurie, cand tu insuti esti in suferinta!!!...
Ar trebui sa
privim aceasta ca pe o datorie, sa incercam sa-i facem fericiti pe altii!
Daca vrem sa ne
simtim bogati, sa tinem seama ca dintre toate lucrurile care ne plac si pe care
le avem, in viata asta, a-i ajuta pe altii si a-i face fericiti, este unul
dintre lucrurile care nu se pot cumpara cu bani!...
No comments:
Post a Comment