● Dovezi din Sfântul Coran
1. Allah Al-'Alaa
(Preînaltul) spune:
„Mohammed nu este tată
nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi
încheietorul Profeţilor şi Allah este Atoateştiutor.” [Coran, 33:40]
2. Isus (Pacea lui
Allah fie asupra sa!) a adus veştile bune despre Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!) în Evanghelie. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:
„Şi [adu-ţi aminte] când
Isus, fiul Mariei, a zis: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt
trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine şi vestin un
Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad!» Şi când el le-a adus semnele limpezi, ei au zis: «Aceasta
este vrăjitorie învederată!»” [Coran, 61:6]
● Dovezi din Sunnah (cuvintele,
faptele, acţiunile sau aprobările tacite ale Profetului, Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!) a spus:
„Exemplul meu şi exemplul Profeţilor dinainte de mine este ca
cel al unui bărbat care a clădit o casă pe care a construit-o foarte frumoasă şi
a terminat-o, în afară de o cărămidă, loc al căreia l-a lăsat gol, fără să pună
cărămida şi apoi a chemat oamenii să înconjoare casa. Aceştia au fost
impresionaţi şi i-au spus: «Dacă ai pune şi această cărămidă!» Profetul (Pacea
şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Eu sunt această cărămidă
şi sunt ultimul dintre Profeţi.»”
[Bukhari]
●
Scripturi precedente
Ata ibn Yasar a
spus:
„L-am întâlnit pe Abdullah ibn Amr ibn Al-'As şi l-am întrebat:
«Spune-mi despre descrierea Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa!) în Torah.» Acela a spus: «Este descris în Torah aproape la fel
cum este descris şi în Coran: „Într-adevăr, te-am trimis ca martor (pentru
omenire) şi ca pe unul care transmite veştile bune, ca avertizare a altora, şi
ca unul care protejează naţiunile. Eşti Robul și Mesagerul Meu și te-am numit «al-mutawakil» (cel demn de încredere). Nu eşti
nici neînduplecat, nici nerespectuos şi nici nu ridici vocea. Nu răsplăteşti
răul cu rău, ci dimpotrivă ierţi. Nu voi lua sufletul tău până nu vei îndruma
naţiunile îndreptând religia pe care au denaturat-o şi până când vor spune: Nu
există alt Dumnezeu adevărat în afară de Allah şi voi deschide prin tine ochii
orbi, urechile surde şi inimile închise.”» Ata a spus: «Am întâlnit un raibn şi
l-am întrebat de această relatare şi nu diferea de cele spuse de Abdullah ibn
Amr ibn Al-'As, în afară de o diferenţă neînsemnată în glosarul relatării.»”
[Baiyhaqi]
Abd Al-Ahad Dawud, Reverendul David Ben Jamin Keldani, B.D. un preot
Romano-Catolic din cultul Unitarian-Caldeean. S-a născut în 1967 în Urmia a
Persiei. A spus în cartea sa Mohammed în Biblie:
„Am încercat să susţin argumentaţia mea în
părţi ale Bibliei ce cu greu permit juxtapunere. Nu aş apela la latină, greacă
sau aramaică, pentru că aceasta ar fi fără rost. Pur şi simplu dau fragmentul
de mai jos în aceleași
cuvinte cu ediţia revizuită, aşa cum a fost publicată în „Societatea Biblică
Britanică şi străină” (British and Foreign Bible Society):
Citim (în traducere românească) următoarele
cuvinte ale Cărţii Deuteronomului, capitolul 18:18, care spune despre o
profeţie a lui Allah pentru Moise, în legătură cu venirea unui Profet în
viitor:
„Eu le voi ridica
Prooroc din mijlocul fraţilor lor, cum eşti tu şi voi pune cuvintele Mele în
gura Lui şi El le va grăi tot ce-I voi porunci Eu.”
Dacă aceste cuvinte nu se referă la Profetul Mohammed
(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), atunci este încă
neîmplinită (Profeţia). Profetul Isus (Pacea lui Alalh fie asupra sa!) n-a susţinut
niciodată că era Profetul la care se referea fragmentul. Chiar şi apostolii săi
aveau aceeași
părere: așteptau
a doua venire a lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) ca să fie împlinită Profeţia.
Până acum este indubitabil că prima venire a lui Isus nu a fost ca să
împlinească Profeţia (le voi trimite un Profet ca tine, o, Moise), de asemenea,
a doua venire cu greu poate împlini cuvintele. Isus (Pacea lui Allah fie asupra
sa!), aşa cum crede Biserica, se va înfăţişa ca Judecător şi nu ca Legiuitor,
dar „cel promis” va trebui să vină cu o lege de foc în mâna lui dreaptă. În
determinarea personalităţii Profetului promis, o altă Profeţie a lui Moise (Pacea
lui Allah fie asupra sa!)este totodată foarte utilă în punctul unde vorbește despre: „apariţia strălucitoare a luminii Lui Dumnezeu care vine din
Faran” în munţii Meccăi. cCuvintele Cărţii Deuteronomului,
capitolul 33:2, demonstrează cest lucru:
„Şi a zis el: «Venit-a Domnul din Sinai şi ni S-a
descoperit întru slava Sa în Seir; strălucit-a din Munţii Paranului şi a ieşit
cu mulţime mare de sfinţi, având la dreapta focul legii.»”
În conformitate cu aceste cuvinte, spune că
lumina Domnului ar semăna cu lumina soarelui. Vine din Sinai, răsare din Seir,
dar strălucește în
slava sa din Paran, unde ar trebui să apară cu zece mii de sfinși, cu o lege de foc în mâna lui dreaptă.
Niciunul dintre israeliţi, inclusiv Isus nu au avut nici o legătură cu Paran.
Agar împreună cu fiul ei Ismail hălăduia pe pământ Beer Sheba și mai târziu s-a stabilit în pământul Paranului.(Geneza
21:21). Ismael (Pacea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu o egipteancă şi,
din primul lor copil, Kidar, s-au ridicat urmaşii lui care erau arabi şi care
sunt din acea perioadă şi până astăzi locuitori ai pământului Paranului. Şi
dacă Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a
cărui origine vine de la Ismail prin Kidar, a apărut ca Profet în pământul
Paran şi a intrat iar în Mecca cu zece mii de sfinţi (credincioşi, în timpul
cuceririi Meccăi de către el) şi-a dat legea de foc poporului său, atunci Profeţia
de mai sus nu se împlineşte literă cu literă?
Cuvintele Profeţiei lui Habacuc, spuse în capitolul
Habacuc, 3:3, sunt foarte importante: „Dumnezeu
vine din Teman şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui
umple Pământul.” Cuvântul „slavă” este foarte important, întrucât numele Mohammed
înseamnă literal „cel slăvit”. Mai mult, arabilor ce locuiau în deşertul Paran
le-a fost promis că le va veni o revelaţie:
„11. Pustiul şi
cetăţile lui să înalţe glas, şi satele în care are sălaş Chedar! Locuitorii din
Sela să chiuie de veselie; şi din vârfurile munţilor să strige de bucurie!
12. Să
preaslăvească pe Domnul şi lauda Lui s-o vestească în depărtatele ostroave.
13. Domnul iese
ca un viteaz, ca un războinic Îşi aprinde râvna Lui; strigă puternic, un
strigăt de război. Împotriva vrăjmaşilor Lui El luptă ca un viteaz!”
[Isaia 42:11-13]
Există şi alte două Profeţii ce merită să fie
consemnate, în care se face referire la Kidar. Prima este în capitolul următor,
al lui Isaia, 60:1-7:
„1. Ridică-te și luminează, că vine
lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit! [...]
6. Caravane de
cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba...
7. Toate
turmele lui Kedar la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vor sluji pe
tine şi ca o jertfă ibneplăcută se vor urca pe jertfelnicul Meu, şi templul
rugăciunii Mele se va slăvi.”
O altă Profeţie este şi aceasta a lui Isaia, 21:13-17:
„13. Proorocie
despre Arabia. Într-o pădure de stepă petreceţi noaptea, voi, caravane din Dedan!
14. Aduceţi apă
celor însetaţi, voi, locuitori ai ţinutului Tema, întâmpinaţi cu pâine pe cei
fugari,
15. Că ei au
fugit dinaintea sabiei, din faţa sabiei scoase din teacă, de arcul întins şi de
grozăviile războiului!
16. Că iată ce
mi-a spus Domnul: «Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi toată strălucirea lui
Chedar se duce.
17. Vitejii
arcaşi ai fiilor lui Chedar se vor împuţina; că Domnul Dumnezeul lui Israel a
grăit.»”
Citiţi aceste profeţii în Isaia, sub lumina Deuteronomului, care vorbeşte de
strălucirea lui Dumnezeu din Paran.
Dacă Ismail (Pacea lui Allah fie asupra sa!)
a locuit în pământul Paranului, unde s-a născut Kidar, care este şi strămoşul
arabilor, şi dacă fiilor lui Kidar li s-a promis să cunoască revelaţia de la
Allah şi dacă turmele lui Kidar trebuia să meargă de bună-voie în Sfântul
Jertfelnic ca să preţuiască „Casa Slavei Mele”, unde întunericul acoperea
pământul de veacuri şi apoi acest pământ să primească Lumina lui Allah, şi dacă
slava lui Kidar trebuia să se piardă şi numărul de arcaşi al bărbaţilor
puternici, copiii lui Kidar trebuiau să se piardă într-un an după fuga lor din
faţa săbiilor şi a arcurilor întinse, pot toate aceste cuvinte să se refere la
altcineva din Paran în afară de Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!)?
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea
lui Allah fie asupra sa!), era dintre urmașii lui
Ismail (Pacea lui Allah fie asupra sa!) prin Kidar, care s-a stabilit în
pământul Paranului. Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)
este primul Profet prin care arabii au primit Revelaţia în perioada în care
întunericul acoperea pământul.
Prin el, Lumina Divină a strălucit din Paran
şi Mecca, iar acesta este singurul loc unde este slăvită Casa lui Allah şi
turmele lui Kidar vin de bună-voie la jertfelnicul lor. Profetul Mohammed
(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost alungat de poporul
său şi a fost obligat să părăsească Mecca. Era însetat când a fugit din calea sabiei
şi a arcului întins, şi, într-un an de la fuga lui, urmaşii lui Kidar l-au
întâlnit la Badr, locul unde s-a dat prima bătălie între locuitorii din Mecca şi
Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Dacă Profetul (Pacea
şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu este acceptat ca împlinire a
tuturor acestor Profeţii, atunci acestea rămân încă neîmplinite. De asemeni:
„Casa Slavei Mele”, despre care se spune în Isaia (60:7), este Casa lui Allah
din Mecca şi nu Biserica
lui Hristos așa cum
cred comentatorii creştini. Mai mult, turmele lui Kidar, după cum se spune în
cap. 7, nu au venit niciodată la Biserica lui Hristos şi este atestat faptul că satele lui Kidar şi locuitorii lor
sunt singurii oameni din lume care au rămas neclintiţi faţă de influenţa Bisericii
lui Hristos.
De asemeni, referirea la zece mii de sfinţi
în Deuteronom (33:2) este foarte
importantă. Lumina lui Allah a strălucit din Paran şi a venit cu zece mii de
sfinţi. Dacă citiţi întreaga istorie a pământului lui Paran, nu veţi găsi niciun
alt fapt în afară de cucerirea Meccăi, în care Profetul (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intrat cu zece mii de companioni din
Medina (Allah să fie mulţumit de ei!) şi s-a întors iar la „Casa Slavei Mele”. El
dă legea de foc lumii, ceea ce a transformat în cenuşă toate celelalte legi.
Mângâietorul – Spiritul Adevărulu i – despre care vorbește profetul Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), nu
este altul decât Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!). Nu poate fi caracterizat ca „Sfântul Duh”, aşa cum spune teologia
eclisiastică. Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!) spune „este spre binele
vostru să plec, căci dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi, dar voi
pleca să vi-l trimit vouă.”
Aceste cuvinte arată clar că Mângâietorul
trebuia să vină după plecarea lui Isus (Pacea lui Isus fie asupra sa!) şi nu
era împreună cu el când au fost spuse acestea. Şi să punem această întrebare: „nu
exista Sfântul Duh, în timpul existenţei lui Isus pe pământ?” Cum poate aşadar
Biserica să susţină că Mângâietorul este Sfântul Duh, dacă venirea
Mângâietorului avea condiţia plecării lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra
lui!), după cum, el însuşi spune? De altfel, modul prin care îl descrie Isus
(Pacea lui Allah fie asupra sa!), îl face om și nu
spirit. Nu trebuie să vorbească de la sine, ci ceea ce aude, asta trebuie să
spună . Va trebui să presupunem că Sfântul Duh şi Allah sunt două entităţi
diferite şi că Sfântul Duh vorbeşte și de la
sine şi spune şi ceea ce aude de la Allah? Cuvintele lui Isus (Pacea lui Allah
fie asupra sa!) se referă clar la un Mesager al lui Dumnezeu. Îl numeşte
„Spiritul Adevărului” şi astfel şi
Coranul spune despre Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!):
„ Însă el a venit cu Adevărul şi a adeverit [mesajele] Trimișilor.” [Coran
37:37]
●
Dovezi din Noul Testament
Există un număr de texte din Noul Testament care se
referă clar la venirea lui Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ioan
Botezătorul spune:
„Evreii i-au trimis pe preoţi să afle cine este. Acela a mărturisit:«Nu sunt eu
Mesia.» Şi ei l-au întrebat: «Atunci eşti Ilie?» Acela a spus: «Nu, nu sunt.» «Cumva
eşti Profetul pe car e îl așteptăm?» Şi acela a răspuns: «Nu.» Ş ei au spus: «Şi
atunci de ce botezi dacă nu eşti nici Mesia, nici Ilie şi nici Profetul?»” (Ioan 1:20-25)
Profetul la care
se referă acest capitol nu este Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!), ci Mohammed
(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), căci Ioan Botezătorul
continua să predice şi să boteze şi să profeţească venirea acelui Profet, în
timpul vieţii lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!).
Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!)
Profetul Isus (Pacea
lui Allah fie asupra sa!) a prevăzut venirea altui Profet, al cărui nume era Periklitos
sau Paraklitos, sau Parakalon şi care (adică învăţătura lui) ar dura pentru
totdeauna,
„Mă voi ruga Tatălui
să vă dea alt Mângâietor, care va rămâne cu voi pentru totdeauna.” (Ioan 14:16)
Cuvântul „periklitos” mai înseamnă „cel slăvit” – „cel demn de laudă ” – „cel lăudat” – „cel
ilustru” şi „cel renumit” şi exact asta înseamnă numele de Ahmed.
Este confirmat în Coran că Profetul Isus (Pacea lui Allah
fie asupra sa!), profeţea despre un Profet pe nume Ahmed, care va veni după
acesta. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:
„Şi [adu-ţi aminte] când Isus, fiul Mariei, a zis: «O, fii ai
lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întărind Torah de dinainte de
mine şi vestind un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad!» şi
când el le-a adus semnele limpezi, ei au zis: «Aceasta este vrăjitorie
învederată!»” [Coran 61:6]
●
Dovezi logice care susţin că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!) era Mesagerul lui Allah
1.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era analfabet. Nu
ştia să citească şi să scrie. A trăit într-un popor ce, de asemenea, era în mare
parte analfabet. Astfel, nimeni nu poate susţine că Nobilul Coran a fost scris
de însuşi Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah Al-'Alaa
(Preaînaltul) spune:
„Şi nu ai citit mai
înainte de ea nicio altă carte şi nici nu ai scris-o cu dreapta ta [fiindcă era
neştiutor de carte]. Atunci s-ar fi îndoit cei care tăgăduiesc Adevărul.” [Coran
29:48]
2.
Arabii au fost chemaţi să aducă ceva asemănător Coranului, dar nu au reuşit!
Frumuseţea, construcţia şi sensurile de bază ale Coranului i-au surprins pe
arabi. Coranul este minunea eternă a lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!). Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa!) a spus:
„Fiecărui Profet dintre Profeţii lui Allah i se dădea o minune
(pentru vremea lui) în care credeau oamenii (dintre martorii oculari ai
poporului său), iar aceasta ce mi-a fost dată mie, era Revelaţia pe care am
primit-o de la Allah (deci Coranul, care este minunea eternă) şi aşa sper să am
cei mai mulţi adepţi în Ziua Învierii.”
[Bukhari]
Cu toate că poporul era elocvent şi cunoscător de poezie
frumoasă, Allah Al-Ahad (Unicul) i-a chemat să aducă ceva asemănător Coranului,
dar nu au reuşit. Apoi i-a chemat să aducă încă un verset care să fie
asemănător cu Sfântul Coran, dar nu au reuşit. Allah Al-Hamdi (Călăuzitorul)
spune:
„Iar dacă vă îndoiţi de cele pe care le-am pogorât Robului
Nostru [Mohammed], aduceţi o Sură asemenea lui şi chemaţi martorii voştri cei
afară de Allah, dacă sunteţi sinceri!” [Coran, 2:23]
Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) a chemat întreaga
omenire să aducă ceva asemănător Coranului. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:
„Spune: «De s-ar aduna oamenii şi djinnii ca să facă [ceva] ca acest
Coran, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi
unul altuia ajutor!” [Coran 17:88]
3.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să
predice şi să cheme oamenii la Islam, cu toate că a întâmpinat greutăţi mari şi
animozitate din partea poporului său, care plănuia să-l omoare. Totuşi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!) a continuat să predice cu răbdare. Dacă era şarlatan, ar fi încetat
să predice, fiindu-i frică pentru viaţa sa.
W.
Montgomery Watt spunea:
„Promptitudinea lui de a înfrunta persecuţiile
datorită convingerilor sale, înaltul caracter moral al oamenilor care credeau
în acesta şi care l-au întâmpinat ca pe un conducător, cât şi importanţa
realizărilor lui, toate acestea arată integritatea lui. Să presupună cineva că Mohammed
era un şarlatan, provoacă mai multe probleme decât cele pe care le rezolvă. Pe
deasupra, niciuna dintre marile persoane ale istoriei nu are aprecieri
asemănătoare în Vest, cum are Mohammed.”
4.
Fiecare iubeşte podoabele şi frumuseţile vieţii şi este influenţat de ele.
Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:
„Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea
pentru cele jinduite - femeile, copiii, multe grămezi de aur şi argint, caii de
rasă aleasă, animalele şi ogoarele. Acestea sunt plăcerea vieţii celei pământeşti,
în vreme ce la Allah este buna întoarcere.” [Coran 3:14]
Omul, prin natura lui, este mulţumit când dobândeşte
podoabele şi lucrurile frumoase ale acestei lumi. Fiecare foloseşte propria lui
metodă pentru a le obţine. Unii recurg la acţiuni ilegale ca să le dobândească,
iar alţii la acţiuni legale. Cu siguranţă, toţi cunoaştem că cei din tribul Quraish
au încercat să-l convingă pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!) să înceteze a chema oamenii la Islam. I-au spus că, dacă face aceasta
pentru a deveni lider, îl vor face căpetenie peste neamul Quraish, iar dacă o
face cu scopul de a se căsători, îl vor căsători cu cele mai frumoase femei. Şi
dacă o face cu scopul de a dobândi bogăţie şi bani, îl vor face cel mai bogat
bărbat dintre ei. A răspuns la toate aceste ispititoare oferte spunând, cu mare
siguranţă, ce vine din Îndrumarea Divină:
„Pe Allah! Dacă (ei) pun Soarele în mâna mea dreaptă
şi Luna în mâna mea stângă ca să abandonez, nu aş abandona până când Allah o va
face evidentă sau voi muri chemând oamenii la Islam.”
[Ibn Hisham]
Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!) ar fi fost şarlatan, ar fi primit această ofertă fără să ezite.
5.
Este cunoscut faptul că supuşii şi bogăţia unui regat se supun voinţei regelui
şi sunt în serviciul său. Cât despre Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!), cunoaştem că viaţa lui era o fază tranzitorie. Abdullah
(Allah să fie mulţumit de el!) spunea:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se
întindea o rogojină foarte tare, care-i lasa semne pe coaste şi i-am spus: «O,
Mesager al lui Allah, lasă-ne să-ţi punem aşternut peste rogojină, ca să te
protejeze.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
«Ce legătură am eu cu această lume? Exemplul meu în această viaţă este ca cel
al călătorului ce se odihnea la umbra unui copac şi apoi a lăsat-o ca să îşi
continue drumul său»”
[Sunan Thirmidhi]
An-Nou'man ibn Basir spunea:
„L-am văzut pe Profetul vostru (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!) într-o vreme în care nu putea găsi curmale de proastă
calitate ca să-şi umple stomacul.”
[Muslim]
Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) spunea:
„Familia Profetului şi Mesagerului lui Allah (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu s-a simţit niciodată sătulă timp de
trei zile până la moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!).”
[Bukhari]
Cu toate că Peninsula Arabică se afla sub controlul său şi
că el era sursa binelui pentru oameni, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!) de multe ori nu găsea mâncare pentru a-şi acoperi nevoile
sale. Soţia lui, Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:
„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a
cumpărat puţină mâncare de la un evreu, cu înţelegerea că îl va plăti mai
târziu şi i-a dar drept garanţie scutul său.”
[Bukhari]
Aceasta nu înseamnă că nu putea să obţină tot ceea ce
voia, căci banii şi bogăţiile erau puse în faţa moscheii lui şi nu pleca de
acolo până nu le împărţea celor săraci şi nevoiaşi. Printre companionii săi
(Allah să fie mulţumit de ei!) erau şi câţiva bogaţi, care se grăbeau să-l
slujească. Cuvântul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!) refuza bogăţiile acestei lumi, cunoscând realitatea acestei vieţi. A spus:
„Pe Allah, această viață (este nesemnificativă în
comparație) cu Viața de Apoi, asemeni apei de pe un deget, pe
care unul dintre
voi îl bagă în ocean și apoi îl scoate, iar apoi îl compară cu toată apa din
ocean.”
[Muslim]
Ilustrul Bosworth Smith spunea:
„Dacă cineva vreodată a condus cu Drept
Divin, acesta a fost Mohammed, pentru că avea toate autorităţile fără ceea ce
le susţine. Nu era interesat de luxul pe care i-l dă autoritatea. Simplitatea
vieţii lui personale era în concordanţă cu viaţa lui publică.”
6.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu pretindea
niciodată pentru el însuşi o poziţie mai înaltă decât cele ale oamenilor şi nu
accepta niciodată să se comporte faţă de el în orice fel care ar arăta vreo
măreţie spre acesta. Dimpotrivă, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa!) era dezgustat când cineva îi făcea orice fel de complimente.
Anas (Allah să fie mulţumit de el!) spunea:
„Nu există persoană mai plăcută companionilor decât Mesagerul
lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi, atunci când îl
vedeau, nu se ridicau în faţa lui, ştiind că așa ceva nu-i place.”
[Tirmidhi]
Washington Irving
spunea:
„Succesele lui militare nu-i trezeau nicio
urmă de aroganţă sau vanitate, căci lupta ca să protejeze Islamul şi pe
musulmani şi nu din motive egoiste. De asemeni, în zenitul slavei sale,
Profetul îşi păstra simplitatea şi umiliţa,
îl nemulţumea să intre într-o adunare şi ei să se ridice să-l salute sau să-l
salute cu măreţie. Profetul a fondat o ţară mare care este Islamul şi a
condus-o cu dreptate şi nu s-a gândit niciodată să facă autoritatea un drept de
moştenire pentru familia sa.”
7.
Revelaţia unor versete ale Coranului, conform cărora Profetul (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se învinovăţeeşte din cauza unor întâmplări :
a. Cuvintele lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul):
„O, Profetule! De ce îţi opreşti tu ceea ce Allah ţi-a îngăduit,
căutând Mulţumirea soaţelor tale? Allah, doară, este Al-Ghafur, Ar-Rahin
[Iertător şi Îndurător].” [Coran, 66:1]
Acest verset a fost revelat deoarece Profetul (Pace şși binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! ) evita
consumul mierii datorită refuzului uneia dintre soţiile lui. Allah l-a mustrat
că-şi interzisese sieşi ceva ce Allah i-a permis.
b. Allah cel Preaînalt spune:
„Allah te-a iertat! De ce le-ai dat tu voie, înainte de a-i
descoperi pe cei aflaţi întru adevăr şi de a-i cunoaşte pe cei mincinoşi?” [Coran,
9:43]
Allah l-a mustrat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa! ) pentru că a acceptat imediat falsele pretexte ale ipocriţilor,
care nu au participat împreună cu Profetul la bătălia de la Tabouk. I-a iertat
şi a acceptat pretextele lor fără să le verifice.
c. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:
„Tu, [Mohammed,] nu ai niciun amestec în aceasta; fie că El
primeşte căinţa lor, fie că îi osândeşte, pentru că ei sunt într-adevăr
nelegiuiţi.” [Coran, 3:128]
d. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:
„El s-a încruntat şi s-a întors, ~ Când orbul a venit la el [ca să-l întrebe]. ~ Şi de unde să ştii? Poate
că el a voit să se curăţească ~ Sau a venit să fie îndemnat şi i-ar fi fost spre folos
îndemnarea!” [Coran, 80:1-4]
Abdullah ibn Umm Maktum, care era orb, a venit la Profet (Pacea
şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru un sfat, în timp ce Profetul
(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era foarte ocupat cu
chemarea unor căpetenii din tribuş Quraish la Islam şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea
lui Allah fie asupra sa!), tăcut, s-a îndepărtat şi nu există nimeni care să fi
văzut această scenă în afară de Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic), care l-a
mustrat pentru asta.
Lightner spune în cartea sa, Religia
Islamului, că:
„Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!) era şarlatan, aceste versete nu s-ar fi găsit în Coran.”
Mohammed Barnadouk Pikthol, introducerea la Coranul cel Sfânt, a spus:
„Odată, când Profetul (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) discuta cu unii dintre cei mai
puternici bărbaţi din neamul Quraish, încercând să-i convingă de adevărul Islamului,
un orb a venit și i-a
pus o întrebare în legătură cu credinţa. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!), iritat, a tăcut
şi s-a îndepărtat. În această Sură, Allah îi spune că valoarea unui om nu poate
fi judecată după situaţia lui lumească.”
8.
Unul dintre semnele care dovedesc cu certitudine calitatea lui de Profet se
află în capitolul 111 al Coranului. În acesta, Allah Al- 'Alaa (Preaînaltul) l-a condamnat pe Abu Lahab
(unchiul Profetului, Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la
chinurile Iadului. Acest capitol a fost revelat din primele stadii ale Dawah-ei
(chemarea la Islam). Dacă Profetul
(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost şarlatan, nu ar
fi enunţat o asemenea judecată, căci, probabil unchiul său mai târziu ar fi
acceptat Islamul!
Dr. Garry
Miller, în cartea sa Surprinzătorul Coran, spune:
„Acest
bărbat, unchiul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!),
Abu Lahab, urâse Islamul în aşa măsură încât obişnuia să-l urmeze pe Profet
(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a-l defăima. Când Abu
Lahab îl vedea pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) voribnd cu vreun străin, aştepta până se
despărţeau şi apoi mergea la străin şi îl întreba: «Ce ţi-a spus? Este negru? Fără
îndoială este alb. A spus dimineaţă? Fără îndoială este noapte.» Spunea exact
contrariul a celor ce îl auzea spunând pe Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!). Totuşi, zece ani mai târziu, înainte de moartea lui Abul
Lahab, un mic capitol al Coranului a fost revelat în legătură cu acesta.
Declara clar că acesta ar fi mers în Foc (în Iad). Cu alte cuvinte, adevereşte
că nu ar fi devenit niciodată musulman şi pentru aceasta ar fi fost condamnat
pentru totdeauna. Timp de zece ani, singurul lucru de care avea nevoie Abu Lahab
să facă pentru a distruge Islamul era să vină în faţa oamenilor şi să spuna: «Am
auzit că i-a fost revelat lui Mohammed că n-am să mă schimb niciodată, că n-am
să devin niciodată musulman şi că am să intru în Focul Iadului. Aşadar, acum
vreau să devin musulman. Cum vi se pare asta? Ce credeţi acum despre Revelaţia
Divină?» Dar nu o făcea niciodată. Şi totuşi, acest fel de comportament ar fi
fost aşteptat de cineva, căci întotdeauna încerca să se opună Islamului. De
fapt, ca şi cum ar spune Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!) unchiului său: «Mă urăşti şi vrei
să mă omori? Poftim, spune aceste cuvinte şi eu am terminat. Haide, spune-le.»
Dar Abu Lahab nu le-a spus niciodată. Zece ani! Şi în tot acest timp, n-a acceptat
niciodată Islamul şi nici nu a arătat vreo compasiune pentru musulamani. Cum ar
fi posibil să fi cunoscut cu certitudine Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!) că Abu Lahab ar împlini Revelaţia Coranică, dacă el însuşi
nu ar fi fost într-adevăr Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!)? Cum ar fi putut să fie atât de sigur încât să dea cuiva
posibilitatea pentru zece ani să defăimeze susţinerea lui că era Profet?
Singurul răspuns este că era Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!), pentru că, pentru a prelua o provocare așa de periculoasă, cineva trebuie să fie
absolut convins că are o R evelaţie Divină.”
9. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa!) este numit Ahmed într-un verset al Coranului în loc de Mohammed.
Allah Al- 'Alaa (Preaînaltul)
spune:
„Şi adu-ți aminte când Isus, fiul Mariei, a zis: «O, fii ai lui Israel!
Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine și vestind un Trimis care va veni după mine și a cărui nume este Ahmad!» Și când el le-a adus
semnele limpezi, ei au zis: «Aceasta este vrăjitorie învederată!»” [Coran, 61:6]
Dacă ar fi fost şarlatan, numele Ahmed nu ar fi fost
scris în Coran odată ce în poporul lui era cunoscut ca Mohammed.
10. Religia Islamului există chiar şi astăzi şi
se întinde în toată lumea. Mii de oameni se convertesc la Islam şi-l preferă
altor religii. Acestea se întâmplă cu toate că cei care cheamă la Islam nu sunt
susţinuţi economic, aşa cum s-ar fi aşteptat cineva, şi, cu toate încercările
duşmanilor Islamului de a opri extinderea lui. Allah Al- 'Alaa (Preaînaltul)
spune:
„Într-adevăr, Noi am
pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” [Coran,
15:9]
Thomas Carlyle,
în cartea lui, Eroii, spunea:
„Aţi
văzut voi vreodată un mincinos să clădească vreo religie? De ce nu poate un
mincinos să clădească o casă de cărămidă? Dacă cineva nu cunoaşte proprietăţile
mortarului, a lutului copt şi a oricărui material este folosit, atunci ceea ce
va face nu este casă, ci container de gunoi. Nu va rezista 12 secole şi nici nu
va fi în inimile a 200 milioane de oameni, ci se va dărâma dintr-o dată. Un om
are datoria de a se conforma legilor naturii altfel natura nu îi va răspunde.
Ceea ce transmit necredincioşii sunt minciuni, oricum ar împodobi sau ar
înfrumuseţa, până ajung să creadă că este adevărul şi au rătăcit oameni, naţiuni
şi popoare cu aceste minciuni.”
Allah a păstrat Coranul şi în Scripturi, şi în piepturile
oamenilor din generaţii în generaţii. Într-adevăr, memorarea şi recitarea lui,
învăţarea şi predarea lui sunt lucruri pe care musulmanii sunt foarte
entuziasmaţi să o facă oadată ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fieasupra
sa!) a spus:
„Cei mai buni dintre voi
sunt cei care învaţă Coranul şi îl predau şi altora.”
[Bukhari]
Mulţi au încercat să adauge sau să scoată versete din Coran,
dar niciodată nu au reuşit, pentru că aceste greşeli sunt descoperite aproape
imediat.
Cât despre Sunnah Mesagerullui lui Allah (Pacea şi binecuvântarea
lui Allah fie asupra sa!), care reprezintă a doua sursă pentru Legislaţia Islamică,
a fost păstrată de bărbaţi demni de încredere şi respectabili. Îşi petreceau
viaţa adunând cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!) şi, studiindu-le foarte detaliat, astfel încât să le deosebească pe
cele slabe de cele autentice, au clarificat chiar şi care hadith-uri sunt
produse ale invenţiei. Oricine a studiat cărţile care au fost scrise despre ştiinţa
hadith-urilor poate să perceapă cât de mari au fost încercările de a păstra
cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi că relatările care sunt autentice, sunt într-adevăr
autentice.
Michael Hart,
în cartea sa 100 cei mai importanţi
oameni, cu cea mai mare influenţă
asupra destinului omenirii, o clasificare ce cuprinde cele mai importante
persoane ale istoriei, spune:
„Mohammed
a fondat şi împărtăşit una dintre cele mai mari religii ale lumii şi a devenit
unul dintre cei mai mari conducători politici mondiali. Astăzi, la 13 secole
după moartea lui, influenţa sa este încă foarte puternică şi difuză.”
11. Sinceritatea şi principiile pe care le-a
adus sunt bune şi adecvate pentru orice loc şi timp. Rezultatele aplicării
Islamului sunt clare şi cunoscute, lucru care mărturiseşte că este vorba despre
o Revelaţie de la Allah. Pe deasupra, nu
este posibil ca Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
sa!) să fie un Profet ca toţi ceilalţi Profeţi şi Mesageri (Pacea lui Allah fie
asupra lor!) ce au fost trimişi înainte de acesta? Dacă răspunsul la această
întrebare este că nimic nu este exclus, atunci ne întrebăm: de ce respingeţi
calitatea lui de Profet în timp ce o confirmaţi pe cea a Profeţilor de dinainte
de acesta?
12. Un om nu poate să creeze legi asemănătoare
cu Legile Islamice, ce privesc toate aspectele vieţii, cum ar fi: comerţul,
căsătoria, comportamentul social, politica, practicile de adorare şi altele
asemeni. Prin urmare, cum este posibil ca un om analfabet să fi creat aşa ceva?
Deci, nu este aceasta o dovadă clară şi un semn al calităţii lui profetice?
13. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa!) nu a început să cheme oamenii la Islam înainte de a fi împlinit
40 de ani. Anii tinereţii lui trecuseră şi vârsta la care trebuia să se
odihnească şi să-şi petreacă timpul comod era vârsta la care a preluat misiunea
lui ca Profet şi obligaţia diseminării Islamului.
Thomas Carlyle
spunea:
„Ceea
ce dezminte susţinerea oamenilor care spun că Mohammed nu era sincer în
misiunea lui este că îşi petrecuse tinereţea într-o viaţă liniştită fără să facă
ceva care să-i ofere faimă şi putere. Şi cum tinereţea a trecut şi începuse
vârsta repausului, atunci a început să fiarbă în el vulcanul care înainte era
liniştit, vrând să reuşească ceva foarte mare şi important.”